Cu 112 miliarde de lei alocați cheltuielilor publice, dublu față de 2016, ne-am aștepta ca lucrurile să meargă strună în țară: trenurile să ajungă la fix, totul să poată fi făcut online, fără cozi la ghișee, sănătate publică mai ceva ca-n Elveția, etc. Realitatea este însă că de fapt salariile angajaților constituie o bună parte din această sumă. Acolo se duc banii proveniți din subvenții oferite de Statul Român, nu în infrastructură sau dezvoltare.
Salariul mediu brut, oferit de către companiile de stat, variază între 5100 lei și 11000 lei lunar.
Una din cauzele cheltuielilor atât de mari, care sărăcesc bugetul public, este numărul mare de angajați. Spre exemplu, doar CFR SA are 22.300 de angajați în subordine, iar CFR călători peste 12.000.
De menționat este faptul că fără subvenții, aceleași companii ar suferi pierderi majore, de sute de milioane de lei, miliarde în cazul CFR, dacă și-ar păstra zecile de mii de salariați.
În contextul în care avem cea mai mare pondere salarială în rândul funcționarilor publici din UE, de ce nu se observă acest lucru și în calitatea serviciilor oferite cetățenilor?