Cuprins:

Probleme semnalate de dvs., prin chestionarul ”Fii informat, nu abuzat!”

Ce am abordat în primele două părți ale materialului dedicate acestei teme

I.Legislația pe care ne bazăm

II.Ce îi este interzis, în orice împrejurare, polițistului?

III. Răspunderea juridică și sancțiuni pentru polițiștii care au comportament neadecvat și/sau abuziv

IV. Poate folosi un polițist forța?

V. Cum transmitem petiții către structurile Ministerului de Interne (referitor la polițiști)?

 

Rolul polițistului este de a apăra cetățenii și de a aplica legea. De cele mai multe ori așa se întâmplă, însă, conform multor informații din spațiul public, dar și răspunsurilor primite de la dumneavoastră, prin intermediul  Chestionarului ”Fii informat, nu abuzat!”, întâlnim excepții care nu fac bine Poliției Române și, cu atât mai puțin cetățenilor, deoarece aceștia își pierd încrederea în cei care ar trebui să îi apere.

Probleme semnalate de dvs., prin chestionarul ”Fii informat, nu abuzat!”

Ați reclamat nedreptăți/abuzuri în relația cu polițiștii. Două situații ne-au atras atenția, în urma analizei chestionarelor  completate, anonim, de dvs:

• polițiștii v-au descurajat la a le mai cere ajutorul prin depunerea unei plângeri ori v-au sugerat subtil să retrageți o plângere pe motiv că nu pot rezolva problema;
• comportament neprofesionist și/sau abuziv din partea unor polițiști.

Este important să știm că cei mai mulți polițiști nu sunt așa! Însă, în aceste episoade ale Ghidului Practic aflăm ce avem de făcut, legal, în astfel de situații ca cele semnalate de dvs. și ce instrumente folosim.

Ce avem de făcut în cazurile – excepții, când suntem nedreptățiți de polițiști, când aceștia nu își îndeplinesc rolul cu bună-credință ori sunt abuzivi? Dar atunci când un polițist nu ne ia în seamă o sesizare și ne descurajează în a depune vreo plângere/sesizare?

Ce am abordat în primele două părți ale materialului dedicate acestei teme

Săptămâna trecută, miercuri, am vorbit despre instrumentele pe care le utilizăm pentru prima situație semnalată de dvs., prin intermediul chestionarului ”Fii informat, nu abuzat!” și am abordat tema ”Polițistul mă descurajează să depun plângere. Ce am de făcut pentru a-mi apăra interesele?”.

Ieri, am continuat cu a doua problemă des întâlnită, semnalată de dumneavoastră, prin chestionar și am abordat temele:

• Ce înseamnă comportament abuziv din partea unui polițist?
• Ce sancțiuni îl vizează pe polițistul cu comportament neprofesionist și/sau abuziv?
• Unde semnalăm cazuri de corupţie^[1] sau mită în cazul polițiștilor?
• Îndatoririle Polițistului

Astăzi încheiem acest capitol cu temele:

• Ce îi este interzis, în orice împrejurare, polițistului?
• Răspunderea juridică și sancțiuni pentru polițiștii care au comportament neadecvat și/sau abuziv
• Poate folosi, un polițist forța?
• Cum transmitem petiții către structurile Ministerului de Interne (referitor la polițiști)?

 

I. Legislația pe care ne bazăm

Legislația care ne spune ce are voie și ce nu are voie să facă un polițist este cea de mai jos:

• LEGEA nr. 218 din 23 aprilie 2002 (*republicată*)privind organizarea și funcționarea Poliției Române: Capitolul: V Drepturi și obligații (art. 31-58) http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/35841
• LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/36819
• G. nr. 27/2002, disponibilă la http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/33817
• Despre rolul fiecărei structuri a poliției, putem afla accesând ghidul: Ghid de informare pentru cetățeni în relația cu structurile Ministerului Afacerilor Interne: http://www.mai-dga.ro/wp-content/uploads/prevenire/ghid_informare.pdf

 

II. Ce îi este interzis, în orice împrejurare, polițistului?

Polițistului îi este interzis, potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului^[2],, art 43, în orice împrejurare:

a)să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alții, în considerarea calității sale oficiale, daruri sau alte avantaje;

(…)

1. c) să folosească forța, altfel decât în condițiile legii (avem reguli noi în privința folosirii forței, care vor intra curând în vigoare – detalii, art 41-47 din LEGEA nr. 218 din 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române^[3]);
2. d) să provoace unei persoane suferințe fizice ori psihice cu scopul de a obține de la aceasta persoana sau de la o terță persoana informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoana l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terțe persoane;
3. e) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;
4. f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicații cu caracter politic, imoral sau care instigă la indisciplină;
5. g) să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unității de poliție din care face parte, interese de natură să compromită imparțialitatea și independența acestuia.”

 

III. Răspunderea juridică și sancțiuni pentru polițiștii care au comportament neadecvat și/sau abuziv

Potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului^[4],  faptele polițistului cu  un comportament neprofesionist sau chiar abuziv atrag, pentru acesta, sancțiuni și răspunderea juridică:

 

”Articolul 57

Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție:

comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției;

1. b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;
2. c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor;
3. d) depășirea atribuțiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii;
4. g) încălcarea normelor privind confidențialitatea activității desfășurate;
5. j) intervenția pentru influențarea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane.”

 

Tot conform Statutului Polițistului, trebuie să știm că procedura disciplinară aplicată polițistului, nu este una publică.

”Articolul 58^3(1) Procedura disciplinară nu este publică.”

”Articolul 59^2 Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:a) numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;b) descrierea faptei sesizate și persoanele implicate;c) procedeele și modalitățile de verificare;d) concluziile privind existența sau inexistența aspectelor sesizate și a vinovăției polițistului cercetat;e) prevederile legale încălcate de polițist și încadrarea juridică a faptelor reținute, cu indicarea probelor și a dovezilor pe care se întemeiază;f) motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către polițistul cercetat;g) cauzele și condițiile care au generat și favorizat comiterea abaterilor;h) alte date și elemente apreciate ca necesare, după caz.”

 

 

IV. Poate folosi un polițist forța?

Conform art 56 din Statutul Polițistului, răspunsul este da, un polițist poate folosi forța:

”Articolul 56

Este absolvit de orice răspundere polițistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuțiilor de serviciu, a cauzat suferințe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.”

Însă, aceste situații în care polițistul este îndreptățit să utilizeze forța sunt clar enunțate în art 41-47 din Legea nr. 218 din 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române^[5];

 

 

V. Cum transmitem petiții către structurile Ministerului de Interne (referitor la polițiști)?

Departamentul de Relații cu publicul din cadrul Ministerului Afacerilor Interne are următoarele atribuții:

• primeşte, examinează şi repartizează structurilor competente, spre soluţionare, petiţiile primite prin corespondenţă sau depuse, direct, la biroul de relaţii cu publicul;
• primeşte şi consiliază cetăţenii care adresează petiţii ori solicită audienţe la conducerea Poliţiei Române;

Conform  O.G. nr. 27/2002^[6] privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, prin petiție, se înțelege:

”Art. 2(…) prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.”

”Petițiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiționarului nu se iau în considerare și se clasează, potrivit prezenței ordonanțe (art 7 din O.G. nr. 27/2002)”.

 

Ce obligație au cei cărora le-am trimis petiția?

”Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă. Pentru soluționarea petițiilor transmise, potrivit art. 6^1, de la alte autorități sau instituții publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiției la autoritatea sau instituția publică competentă”^[7].

”În situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o cercetare mai amănunțită, conducătorul autorității sau instituției publice poate prelungi termenul prevăzut la art. 8 cu cel mult 15 zile”, (art 9 din O.G. nr. 27/2002)

Articolul 10 al aceleiași Ordonanțe de Guvern, ne spune ce se întâmplă dacă avem mai multe petițiii/sesizări, pe aceeași temă: ” În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile primite. Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns.

În perioada pandemică, activitatea de primire a petițiilor cetățenilor va fi asigurată prin intermediul trimiterilor poștale, al adreselor de e-mail sau prin completarea, on-line, a formularelor postate pe site-ul fiecărei unități.

Date de contact

Str. Mihai Vodă nr.6, sect 5, Bucureşti

Tel.021/208.25.25. int.26114

E-mail: [email protected]

 

Notă: Săptămâna viitoare, miercuri, în cadrul Ghidului Practic, vom aborda o altă temă des semnalată de dvs., prin Chestionarul ”Fii informat, nu abuzat!”, și anume, funcționarul ANAF neprofesionist și/sau abuziv.

[1] Informația este aici: https://www.politiaromana.ro/ro/semnalari-cazuri-de-coruptie

[2] LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului, disponibilă aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/36819

 

[3] Art 41-47 din LEGEA nr. 218 din 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române sunt disponibile aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/157719

[4] LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului, disponibilă aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/36819

 

[5] Art 41-47 din LEGEA nr. 218 din 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române sunt disponibile aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/157719

[6] ORDONANȚA nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petitiilor este disponibilă aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/33817

[7] art 8 din O.G. nr. 27/2002, disponibilă la http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/33817