Cu toate amplificările și dezvoltările sale, ideea drepturilor inalienabile ale omului a schimbat sensul raporturilor om-societate și om-stat. Dacă în epoca premodernă, omul era văzut ca un ingredient al comunității și ca un supus al statului, ca un subordonat, răspândirea ideii drepturilor universale ale individului inversează acest raport: omul nu există pentru a sluji societatea și a se supune statului, ci societatea există și funcționează pentru a permite oamenilor să își apere drepturile și libertatea de orice agresiune sau abuz; cetățeanul nu există pentru a se subordona statului și a-l servi, ci statul este chemat să slujească individul, să-i apere drepturile și să îi creeze condiții optime de dezvoltare, afirmare personală și realizare. Primordial este deci omul cu aspirațiile sale de a se realiza, de a-și manifesta capacitățile și creativitatea, nu societatea sau statul. Ideea, așa cum cred că am mai amintit, este comună liberalismului politic și umanismului clasic european, și ea se află în centrul doctrinei umaniste. Credem că ea rămâne de maximă actualitate și importanță, deoarece o parte a tendinței permanente a puterii de a abuza este și tendința ei de a folosi cetățeanul ca pe un pion, ca pe un simplu instrument al grupurilor influente, și nu drept scopul politicii: puterea este mereu înclinată să se folosească de oameni în scopuri proprii, de dominație și control, în loc de a își îndeplini datoria fundamentală: aceea de a servi afirmării potențelor creatoare ale individului. Lupta împotriva acestei tendințe este deci permanent necesară, și mișcarea umanistă face din ea prioritatea sa centrală.

Misiunea/activitatea FACIAS asigură garantarea apărării drepturilor și libertăților fundamentale în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului (Universal Declaration of Human Rights – ONU)

Universal Declaration of Human Rights