Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Ghid practic: Drepturile victimelor violenței domestice în raport cu instituțiile statului (REZUMARE)

”Fii informat, nu abuzat!”, Interpretare Legislație, Resurse, Știri

Fenomenul este de proporții dureroase la noi în țară, din păcate.

NU se rezolvă de la sine.

Acest material este un rezumat care cuprinde:

  • Dimensiunea fenomenului în România
  • Lista cu sursele din care pot obține informații utile, dacă sunt victimă a violenței sau vreau să ajut o victimă
  • Ce am de făcut dacă sunt victima violenței domestice: pași practici, simplificați
  • Obligațiile instituțiilor statului
  • Legislația care reglementează drepturile victimei violenței domestice, inclusiv în raport cu instituțiile statului.

I.Violența Domestică: România:2020[1] & 2021

Situația infracțiunilor de violență sesizate

Fapte penale sesizate Autori Victime
43.712 44.256 45.676

 

Situația privind relația dintre victimă și autor:

Soț/soție sau foști soți Actuali sau foș Părinte/tutore legal Fiu/fiică Altele TOTAL
17.688 9.219 4.357 9.232 5.180 45.676

 

La nivel național, există, în prezent, 254 de servicii destinate victimelor violenței domestice.
164 SERVICII SOCIALE destinate prevenirii și combaterii violenței domestice din care:

  • 152 destinate victimelor violenței domestic
  • 12 agresorilor familiali

6 servicii integrate de urgență destinate victimelor violenței sexuale
84 de servicii specializate:

  • 42 de grupuri de suport
  • 42 de cabinete de consiliere vocațională

Aproximativ 11-14.000 victime sunt găzduite anual în aceste 254 de centre, însă se construiesc și altele.

 

Dar,  în 2021, numărul victimelor a crescut cu 10%!

65% din victimele violenței domestice sunt femei, 17% sunt minori, iar 18% sunt bărbați!

Dintre copiii abuzați sexual, 80% sunt fete, iar 20% sunt băieți.

Conform raportului Agenției UE pentru drepturi fundamentale, la nivelul anului 2021, ”peste o treime din violența fizică împotriva femeilor (37%) are loc acasă, cu efecte psihologice pentru 69% din victime. Aproape trei din patru cazuri de hărțuire sexuală (72%) împotriva femeilor sunt comise de o persoană pe care nu o cunosc. Doar o treime (30%) din victimele agresiunilor fizice și o zecime (11%) din victimele hărțuirilor le declară la poliție”

Însă, în datele de mai sus, se regăsesc doar situațiile reclamate, dimensiunea reală a fenomenului fiind mai mare:

II. De unde mă informez, pe scurt

Informațiile foarte utile, în ajutorul victimelor violenței și apărării drepturilor garantate pot fi obținute de aici:

 

 

 

III. Ce am de făcut, practic, dacă sunt victimă a violenței domestice

Îmi fac un plan în care să mă asigur că mă voi descurca, la nevoie. Acest plan îl exersez când sunt singură, dar, dacă am copil, îl învăț și pe el, atât cât este sigur, să înțeleagă de ce îi cer să facă ceva.

  • Am observat, știind deja ce este aceea violență domestică, faptul că sunt o victimă.
  • Trebuie să iau în calcul o situație reală: experiențele au arătat că o victimă a violenței domestice se poate rupe de agresor după 7-8-9 încercări eșuate (voi încerca, probabil, asemeni altor victime, să găsesc scuze, mereu, agresorului meu).

Ar fi ideal să reușesc din prima încercare, dar, dacă nu îmi va ieși, voi ști că nu sunt singura persoană în situația aceasta și că am nevoie de curaj și voință, plus informare și pregătire să fac tot ce este necesar pentru a-mi apăra drepturile.

  • Nu mă izolez de cei din jur. Voi avea nevoie de ajutor. Rămân conectată cu lumea exterioară, inclusiv prin rețelele sociale (Facebook, Whatsapp…). Schimb mereu parolele: cum eu îl cunosc pe agresor, și el mă cunoaște pe mine foarte bine, și îmi poate verifica mișcările.
  • Majoritatea situațiilor de violență domestică evoluează gradual și, la rândul meu, văd când se intensifică.
  • Dacă am constat că sunt victima violenței domestice, sun, în siguranță, la numărul 0800 500 333 sau, dacă reușesc, citesc legile care îmi spun ce și cum trebuie să procedez, dar și cui mă adresez pentru ajutor.
  • Stabilesc un mesaj cu caracter de cod, care sună banal, dar pe care, cineva, după caz: un prieten/rudă/vecin/copilul dumneavoastră, îl poate înțelege și care să știe că înseamnă “Foarte urgent! Am nevoie de ajutor!” (ex. persoana căreia îi transmit mesajul va ști că trebuie să sune la 112 pentru mine). Încerc să transmit acest mesaj atunci când mă aflu în situație de risc. Dacă o voi face repetat și nejustificat, persoana nu va mai ști când să acționeze și când
  • Dacă decid că situația cea mai sigură pentru mine este să plec, atunci, rămân calmă și îmi fac un plan (nu îl scriu, pentru a nu fi găsit de agresor) pentru a ști cum să procedez: unde am cheia de rezervă, ce ușă rămâne accesibilă, documente personale.
  • Dacă am pe cineva de încredere, această trusă de urgență (chei, bani, documente personale și lucruri de strictă necesitate), o pot lăsa la ea pentru când voi avea nevoie. Dacă nu, îmi stabilesc un loc în care să am acest mic bagaj de urgență, în așa fel încât să nu stârnesc curiozitatea agresorului meu, o pot lăsa la locul de muncă.
  • Dacă am copil, îl învăț cum să apeleze 112, și în ce situații.
  • Mă asigur că voi avea un loc în care să stau în siguranță. Când m-am informat, mi-am făcut o listă de contacte utile (eventual le salvez în telefon, în așa fel încât să nu atragă atenția. Am acolo o rudă, un prieten, un centru de găzduire a victimelor violenței domestice.
  • Mă asigur că am puțini bani sau am de la cine împrumuta, în asemenea situație.
  • Dacă nu am apucat să îmi fac acest plan, iar situația violentă escaladează, atunci sun la 112.
  • Dacă am reușit să îmi pun planul în aplicare și am ajuns într-un loc sigur, pot face următoarele:

sun la Poliție și depun plângere; cer ordin de Protecție (îmi vor da ei un model, dacă eu nu am acces la internet să îl iau de pe pagina ANES).

  • Obțin ordinul de protecție și mă asigur că oricine este în preajma copilului/copiilor mei știe de acest lucru și mă anunță urgent dacă partenerul agresor va încerca să ia minorul/minorii.

Așa, am trei posibilități:

  • fie revin în locuința comună, însă agresorul meu este obligat de Ordin și de poliție să părăsească locuința deîndată. I se poate asigura cazarea, pe perioadă determinată în anumite adăposturi, iar poliția îi va prezenta soluțiile. (Cu ocazia evacuării temporare din locuință, agresorului i se oferă timpul strict necesar pentru ca acesta să își poată lua asupra sa documentele de identitate, bani, medicamentele sau alte bunuri personale de strictă necesitate);
  • fie merg într-un adăpost (centre servicii sociale) dedicate victimelor violenței domestice, evident, împreună cu copilul/copiii minor/i.
  • fie am un loc al meu (sau părinți etc..) în care pot sta în siguranță (schimb încuietorile de la uși, pun alarmă, fac tot ce pot pentru a-mi asigura securitatea mea și pe a copilului/copiilor).
  • Voi păstra mereu la mine o copie (originalul ar trebui să sta în loc sigur) a Ordinului de Protecție și îl voi aduce la cunoștința angajatorului, poliției, rudelor, prietenilor.
  • Dacă poliția nu mă ajută (deși este obligată prin lege), voi contacta un avocat (dacă nu am resurse suficiente și mă încadrez în condiții, voi beneficia și de suportul statului pentru a asigura aceste costuri juridice). În plus, depun o sesizare/plângere la Inspectoratul Județean de Poliție, Avocatul Poporului, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES).
  • Pot obține transferul urgent (dacă am ales un adăpost specializat, temporar), cu caracter temporar, al copiilor victime sau martori ai violenței domestice la unitatea școlară recomandată de către instituțiile care oferă servicii sociale (centre de cazare temporară) pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.

 

Serviciile sociale (inclusiv cazare în locuri sigure, pe perioadă determinată) înseamnă și: centre de primire în regim de urgență; centre de recuperare; locuințe protejate) sunt în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără personalitate juridică, de interes local sau județean. Aceste centre pot fi ale statului, ori ONG-uri ori în parteneriat public-privat, însă toate sunt parte din Rețeaua de servicii sociale destinate victimelor violenței domestice. Dacă nu mă descurc, mă vor sprijini, inclusiv în a obține o calificare, dacă nu am, plus un loc de muncă sau o chirie, la expirarea termenului, mai adecvată puterilor mele.

Apoi, după ce sunt în siguranță (eu și copilul/copii) pot obține și separarea (divorț) de agresor.

IV. Ce drepturi mai am eu, victimă a violenței domestice și ce obligații au autoritățile statului în raport cu mine?

 

Informațiile de mai jos se regăsesc, pe larg, în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie .

Victima violenței domestice are dreptul:

  • la respectarea personalității, demnității și a vieții sale private; la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
  • la protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale;
  • la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum și la asistență medicală gratuită, în condițiile prezentei legi;
  • la consiliere și asistență juridică gratuită, în condițiile legii.

 

Finanțarea serviciilor, inclusiv cazarea victimelor în adăposturi sigure, pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, organizate în sistem public sau, după caz, în parteneriat public sau public-privat, se asigură din bugetele locale, din finanțări de la bugetul de stat prin programe de interes național, precum și din diferite tipuri de finanțări nerambursabile sau rambursabile sau, după caz, din bugetul de stat.

 

Adăposturile acestea asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistență familială atât victimei, cât și minorilor aflați în îngrijirea acesteia, protecție împotriva agresorului, asistență medicală și îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică și consiliere juridică, potrivit instrucțiunilor de organizare și funcționare elaborate de autoritate.

 

Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgență sau, după caz, cu aprobarea conducerii centrului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecție. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.

Locația adăposturilor este secretă publicului larg.

 

IV.1. Obligațiile autorităților publice

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să informeze victimele violenţei în familie cu privire la toate drepturile sale și ajutorul la care are dreptul prin lege:

  • instituţiile statului şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
  • organul de urmărire penală la care pot face plângere;
  • dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
  • condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
  • drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
  • condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii. (http://prorefugiu.org/wp-content/uploads/2019/08/Financial-Compensation-Guide.pdf – pagina 6)
  • Autoritățile locale (primării) au obligația să suporte, din bugetul local, în cazurile de violență domestică constatate în urma luării în evidență a victimei de către serviciile publice de asistență socială, cheltuielile cu asistența medicală a victimelor violenței domestice care nu sunt asigurate medical
  • Autoritățile publice cu atribuții în domeniu pot desemna pentru instrumentarea cazurilor de violență domestică următoarele categorii de profesioniști, fără a se limita însă la acestea: asistenți sociali, psihologi și consilieri juridici sau persoane cu atribuții de asistență socială, angajați ai direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, direcțiilor de asistență socială, serviciilor publice de asistență socială, polițiști de proximitate, asistenți sociali, psihologi și consilieri juridici, precum și personal cu atribuții de asistență socială al unor organizații neguvernamentale sau furnizori de servicii sociale autorizați cu care una dintre autoritățile publice a întocmit un contract de furnizare de servicii privind această activitate.

 

 

V. Legislație dedicată

Legislația care reglementează aceste drepturi, ale victimelor violenței domestice, inclusiv drepturile în raport cu instituțiile statului sunt redate, însumat, în mare parte, în legile (toate  se găsesc, așa cum știm, pe just.ro):

Instituțiile statului care au îndatorirea legală de a sprijini victimele violenței domestice și a le apăra drepturile:

 

 

Concluzie: Fie că suntem victima violenței domestice sau avem cunoștință de asemenea cazuri, avem de unde să ne informăm și putem face ceva pentru a apară drepturile victimelor violenței domestice.

În plus, așa cum se vede, instituțiile statului sunt obligate, prin legi, să apere drepturile victimelor violenței domestice. Este firesc să știm ce drepturi avem, în raport cu acest tip de violență.

 

 

[1] Conform Raportului De Activitate ANES, aferent anului 2020: https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/Raport-de-Activitate-2020-ANES.pdf

Utile

Despre noi
Proiecte
Interpretare Legislatie
Advocacy

Sustine

Campania 3.5%
Doneaza

Legal

Termeni si conditii
Politica de Confidentialitate
Politica Cookies
Contact

ro_RO RO
ro_RO RO en_US ENG

© 2022 — FACIAS Toate drepturile sunt rezervate.