Începem un nou episod al Ghidului Practic: drepturile, instrumentele noastre în lupta cu abuzurile, pentru vicimele violenței domestice.

Fenomenul este de proporții dureroase la noi în țară, din păcate.

NU se rezolvă de la sine. Decâte ori nu ne-au cutremurat infomațiile care arătau cum victim unei violențe domestice a sfârșit prin a fi ucisă, deși depusese pângere? Am spus atunci: autoritățile nu ți-au făcut treaba.

Acest capitol va avea patru părți și se va încheia în prima săptămână din Decembrie.

Informațiile cu privire la drepturile victimelor violenței în familie, serviciile sociale specializate și demersurile pe care le poate întreprinde victima se pot obține și apelând, gratuit, numărul unic – 0800 500 333.

În această primă parte vom  aborda următoarele:

• Dimensiunea fenomenului
• Legislația în domeniu
• Ce reprezintă violența în familie? Cum o recunoaștem?
• Ce obligații au autoritățile statului în raport cu victima violenței în familie?

I.Violența domestică în România

Doar pentru a vedea imaginea de ansamblu, vă redăm datele de mai jos:

Primele 7 luni ale anului 2020, violența domestică: 4.856 de ordine de protecţie provizorii în 7 luni. 96% dintre autori sunt bărbați.

Numărul victimelor este 5.431, din care 450 sunt bărbaţi, iar 4.606 sunt femei. Victime minore sunt 170 de băieţi şi 105 fete.

Ordine de protecție (OP) emise în alți ani: 2017 – 2.894 OP, 2018 – 3.775 OP, 2019 (7 luni) – 4.166 OP.

Mai jos este redată situația violenței domestice în perioada 2016-2019,^[1]

Însă numai situațiile reclamate, dimensiunea reală a fenomenului fiind mai mare:

II. Legislație dedicată

Legislația care reglementează aceste drepturi, ale victimelor violenței domestice, inclusiv drepturile în raport cu instituțiile statului sunt redate, însumat, în mare parte, în legile (toate  se găsesc, așa cum știm, pe just.ro):

• Codul de procedură penală – drepturile persoanei vătămate, ale părţii civile şi măsurile de protecţie
• LEGE nr. 678 din 21 noiembrie 2001
• LEGE nr. 217 din 22 mai 2003
• LEGE nr. 211 din 27 mai 2004

• Ce reprezintă violența în familie? Cum o recunoaștem?

III.1. Famile înseamnă:

1. a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii (astfel de rude intră în categoria familie);
2. b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;
3. c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;
4. d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
5. e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

III.2. Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme (art. 4 din Legea nr. 217/2003[2]):

1. a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
2. b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
3. c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
4. d) violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
5. e) violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
6. f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu effect similar;
7. g) violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte

acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

IV.Ce obligații au autoritățile statului în raport cu victima violenței în familie?

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să informeze victimele violenţei în familie cu privire la:

• instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
• organul de urmărire penală la care pot face plângere;
• dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
• condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
• drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
• condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii. (http://prorefugiu.org/wp-content/uploads/2019/08/Financial-Compensation-Guide.pdf – pagina 6)

Săptămâna viitoare, com continua cu alte informații practice prin care vom arăta  ce facem noi, ca victime ale violenței domestice, ori pentru a ajuta victimele violenței domestic.

[1] RAPORT DE MONITORIZARE STRATEGIE -Violență domestică – 2019, diponibil la https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2020/07/Document.pdf .

Din păcate, la nivel european, în ce privește victimele violenței femei ( https://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs/indicator/genvio_phy_hom_adm__crâm_hom_soff__homsex_victperp  ) , România nu a furnizat date și nu se regăseşte în statistici europene la acest capitol.

[2]   Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și

combaterea violenței în familie, disponibilă, gratuit, la: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44014