Reticența românilor față de spitale a ajuns să prindă amploare în ultimele decenii, frica de internare într-un spital fiindu-le alimentată atât de preconcepții care nu își au bazele în fapte concrete, cât și de probleme existente, a căror amploare se poate dovedi. România anului 2021 se luptă în continuare cu un vechi dușman, care cauzează mii de morți anual, de care a auzit fiecare cetățean român, și anume, nosocomialele. Acest ucigaș care a ajuns să fie cauza vorbelor populare care susțin că mergi la spital cu “o boală și te întorci cu două’’, este o problemă cu care sistemul sanitar român se confruntă de ani de zile, rămânând la fel de incapabil în fața ei.
Corupția este principala cauză care permite infecțiilor intraspitalicești să răpună cât mai multe victime. Din dorința de a menține aparențe, instituțiile comit un abuz de putere, minimalizând situația infecțiilor nosocomiale. Această dorință a costat multe vieți ale românilor, cel mai mare exemplu, care a confirmat incapacitatea sistemului sanitar român, fiind chiar incidentul de la Colectiv. Acum 6 ani, zeci de tineri au fost salvați de flăcări doar ca să-și găsească sfârșitul în spitalele române, victime ale infecțiilor intraspitalicești.
Cu toate acestea, rata infecțiilor nosocomiale în România rămâne o necunoscută, statul cenzurând și minimalizând această problemă. Un raport oferit în anul 2020 publicității susține că nici măcar un sfert din spitale nu au raportat datele legate de infecțiile intraspitalicești, în pofida faptului că acestea erau obligate să o facă. Ba chiar mai mult decât atât, conform Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, doar 2 din 10 spitale românești înregistrează infecții nosocomiale. Se poate observa cu ușurință cum abuzul din acest context se manifestă în două direcții, afectând într-un mod sau altul fiecare cetățean român. Astfel, toți civilii din România sunt dezinformați în ceea ce privește riscul la care se expun în ipotetica situație în care ar avea nevoie de ajutor medical, urmând a fi internați în spitale. Acest abuz constă în cenzurarea unor informații vitale, care ar trebui făcute publice. De asemenea, pe lângă cetățeanul obișnuit, care nu are nevoie de spitalizare, celelalte victime ale refuzului sistemul sanitar de a efectua statistici corecte, bazate pe rapoarte legate de infecțiile intraspitalicești, sunt chiar pacienții. Aceștia reprezintă victimele directe, care într-un final ajung să intre în contact cu aceste infecții, cauzându-le decesul.
Această mușamalizare a informațiilor încalcă un drept de bază asigurat de Constituția României, și anume: dreptul la informație, care poate fi regăsit în articolul 31. Conform acesteia “Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.” În situația în care instituțiile care gestionează sistemul sanitar nu centralizează spitalele de pe întregul teritoriu al României, adunând informații care reflectă realitatea în ceea ce privește situația infecțiilor nosocomiale și publică statistici constituite din informații oferite voluntar de un anumit număr de spitale, acestea încalcă dreptul la informație al cetățenilor, lăsându-i vulnerabili în fața unei probleme a cărui magnitudine nu pot să o perceapă.
Alături de dreptul la informație, statul mai încalcă drepturi ale pacientului, înșirate în Legea nr. 46/2003. Conform articolului 2 din această lege “Pacienții au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale.” Din nefericire, pacienților români nu li se respectă acest drept fundamental, aceștia fiind în continuare expuși numeroaselor riscuri pe care statul refuză să le admită. Există mai multe cazuri pe teritoriul României în care fondurile acordate dezvoltării aparaturii regăsite în spitale au fost cheltuite într-un mod în care pacienții nu au beneficiat deloc, lăsându-i în aceleași condiții care să faciliteze infecțiile intraspitalicești. De asemenea, în cadrul articolului 4 este menționat următorul drept : „Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum și la modul de a le utiliza.” Sistemul sanitar a încălcat de nenumărate ori acest drept. Pentru a vă oferi un exemplu concret revin la tragedia din anul 2015 de la Colectiv. Dacă statul ar fi admis că nu poate oferi un mediu sigur, cu aparatura necesară tratării pacienților care prezintă arsuri grave, atunci victimele incendiului ar fi avut o șansă la vindecare mai mare în spitalele din străinătate. Pierzându-și timp crucial în sistemul medical deficitar român, acești pacienți au murit din cauza încăpățânării statului de a furniza informații legate de incapacitatea de a gestiona această situație. Tragedia de la Colectiv a dovedit concret modul în care infecțiile nosocomiale sunt ucigașii din spitalele românești, acestea reușind în continuare să răpună cât mai mulți pacienți, statul fiind vinovatul principal pentru această situație, prin ignoranța cu care tratează această problemă.
Până în anul 2016, managerii de spitale care ofereau informații cu ajutorul căreia să fie construită o imagine relativ fidelă a situației reale în ceea privește infecțiile intraspitalicești, erau penalizați. În acest context, se poate observa clar motivul pentru care statul nu avea date care să oglindească realitatea din spitalele României. După ce această lege a fost înlăturată în 2016, sub mandatul lui Vlad Voiculesc, numărul de cazuri raportate de infecții intraspitalicești a crescut treptat. Dar cu toate acestea, cât timp sistemul sanitar nu este centralizat în așa fel încât fiecare spital din fiecare județ să raporteze clar cifra de pacienți cu astfel de infecții, situația la nivel de țară rămâne în ceață, victima principală fiind chiar cetățeanul obișnuit, care se internează în spital, în speranța ca acesta îi va oferi tratamentul de care are nevoie pentru a reveni cât mai rapid la viața lui de zi cu zi.
Soluționarea acestei situații își are bazele în procesul de informare, la scară largă a românilor , asupra acestei probleme. O posibilă soluție ar fi realizarea unor campanii care să ilustreze magnitudinea problemei. Această campanie de informare ar putea fi realizată de orice cetățean, luând naștere pe diverse platforme de socializare (Facebook, Instagram). Într-un mod sau altul ar intra în contact cu aceste informații un număr mare de români, stârnindu-le interesul în modul în care s-ar putea implica și ei în procedura de a limita abuzul statului.
Pasul următor după realizarea campaniei (adică a doua posibilă soluție) ar consta în realizarea unei petiții digitale care ar putea fi distribuită și semnată de toți cetățenii doritori de a încerca să remedieze problema. O astfel de petiție a fost realizată de membrii de la Declic, care după ce a strâns 22.000 de semnături, a fost înaintată oficialilor care gestionează sistemul medical. Dacă această petiție s-ar fi bucurat de o companie mult mai mare de informare, șansele să adune mai multe semnături ar fi crescut exponențial. Atât prima soluție, cât și a doua sunt strâns legate între ele, find capabile să mobilizeze un număr considerabil de cetățeni, doar în condițiile în care se află în strânsă legătură.
În această situație, lipsa de informare reprezintă primul obstacol care încetinește efectuarea unor acțiuni care să producă schimbări în sistemul sanitar român. Ca și în alte contexte, românii sunt dezinformați în ceea ce privește o problemă de interes general, fapt care îi lasă expuși în fața unor riscuri cauzate de ignoranța statului față de deficiențele propriilor spitale.
Astfel, pacienții nu sunt decât niște pioni dispensabili ai statului care, în ignoranța sa, îi lasă să fie pândiți mereu de nosocomiale, fără șansa de a mai avea un viitor. Restul cetățenilor își continuă liniștiți rutina zilnică, fără să-și rezerve timp pentru a studia o astfel de problemă. Speranța fadă că vor veni zile mai bune, depărtate de tot ceea ce înseamnă spitalizare, este cea care îl alimentează pe cetățeanul neinformat să se complacă în ignoranță, acesta ajungând deja o victimă a abuzului statului.
Bibliografie:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/infectiile-nosocomiale-intalnite-in-spitalele-din-romania-o-necunoscuta-1389883
Autor: D.D.
Facultatea de Administrație și Management Public