Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Cuprins:

Ce a furnizat Ghidul Practic până acum și ce va furniza în următoarea perioadă

  1. Rezumare: Ce facem în fața unui abuz al instituțiile statului și/sau reprezentanților acestora? Legislația

II.1.1: Codul penal

II.1.2. Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi Sancţionarea faptelor de corupție

Ce a furnizat Ghidul Practic până acum și ce va furniza în următoarea perioadă

Am arătat, pe parcursul întregului nostru Ghid Practic, că legislația ne oferă instrumente pe care  le putem utiliza pentru a ne apăra drepturile, pentru a preîntâmpina un abuz sau a lupta cu el.

Abuzurile nu vor fi eradicate, eliminate total, dar ține de noi, cetățenii, să le diminuăm, dacă ne știm drepturile, identificăm abuzurile și știm ce avem de făcut.

Nu vom reuși de fiecare data, dar, prin exercițiu, șansele noastre vor crește considerabil, iar reprezentanții instituției, în fața unor cetățeni care își cunosc drepturile și îndatoririle, se vor gândi mai mult înainte de comiterea unui abuz.

Dacă ne mai ferim să reclamăm anumite situații doar pentru că ni s-a întâmplat sau am auzit că demersurile noastre nu ar avea niciun rezultat, nu rezolvăm problemele noastre. Doar le perpetuăm, iar autoritățile vor vedea că merge și așa.

 

[1] Lista Programelor Naționale de Sănătate este disponibilă aici: http://www.casan.ro/page-2/category/lista-programelor-nationale-de-sanatate.html

 

Note:

  • Acest material reprezintă însumează informațiile furnizate în șase luni de proiect prin Ghidul Practic ”Fii informat, nu abuzat!”.
  • Apoi, până la finalul anului, vom aborda tema drepturilor victimelor violenței domestice în raport cu instituțiile statului.
  • Va urma o secțiune despre drepturile și situațiile abusive care afectează bolnavii cu afecțiuni introduce în programele naționale de sănătate[2]
  • După aceste două capitole, Ghidul Practic va aborda relația cu autoritățile locale și cu cele centrale.

Săptămâna trecută am clarificat, aplicat, pe Ghid, următoarele:

  • Ce a furnizat Ghidul Practic până acum și ce va urma
  • Cum ne asigurăm că abuzurile nu devin regulă, folosind instrumentele legale

Continuăm astăzi, răspunsuri la întrebările:

✔ Cum folosim legislația când ne confruntăm cu un abuz comis de instituțiile statului.
✔Cum sunt sancționați cei ce comit abuzuri și cum ne asigurăm că acest lucru se întâmplă.

 

I.Rezumare: Ce facem în fața unui abuz al instituțiile statului și/sau reprezentanților acestora? Legislația

Așa cum am mai spus, există legislație prin care reclamăm nedreptățile, abuzurile și ne facem dreptate, în raport cu autoritățile statului. Este necesar să cerem respectarea și aplicarea ei.

  • Refuzul unei autorități, neglijența sau indiferența în exercitarea atribuțiilor de serviciu se sancționează prin lege. Codul administrativ[3], care, în realitate, este o ordonanță de guvern, stabilește foarte clar obligațiile, normele de conduită ale unui funcționar public ce lucrează în administrația publică centrală (Guvern, ministere, etc.) și locală (primării, consilii județene). Codul administrativ[4] ne supune ce și cum se sancționează.
  • În plus, Legea contenciosului Administrativ[5] (LEGE nr. 554/2004 contenciosului administrativ) pentru ce situații mergem în instanță și cum vor fi ele soluționate, in baza acestei legi.

Refuzul nemotivat al angajatului statului de a îndeplini atribuțiile de serviciu se poate pedepsi, de exemplu, cu micșorarea salariului sau destituirea din funcție, potrivit Codului Administrativ. În Codul Administrativ găsim informații utile legate de faptul că funcționarii publici au, pentru faptele lor, răspundere: disciplinară și civilă, dar și penală.

În ce privește răspunderea civilă și penală a funcționarilor publici, pentru faptele lor, găsim informații utile tot în Legea nr. 554 2004 a contenciosului administrativ.

Polițiștii pot fi sancționați pentru că refuză îndeplinirea îndatoririlor lor sau pentru comportament inadecvat[6].

  • Etica și discriminarea

Autoritățile și instituțiile, respectiv angajații lor, au de respectat și o etică profesională în relația cu persoanele/cetățenii care solicită un serviciu. Un comportament inadecvat poate fi, de multe ori, o discriminare, sancționată și ea în legea noastră.

Întreaga legislație ce vizează discriminarea, o regăsim[7] pe pagina web a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care își desfașoară activitatea în domeniul discriminării).

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată„. Mai multe informații aplicate și simplificate regăsim în Ghidul Practic  ”Fii informat, nu abuzat” de pe pagina web a FACIAS.

  • Sancțiuni și zona Codului civil pentru comportament neadecvat sau abuziv al instituțiilor statului

Codul administrativ, adică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57 /2019 ne arată ce fapte intra aici. Le vom aborda în capitolul următor.

În zona accesului liber la informații de interes public, dacă autoritățile nu răspund în termen sau deloc la solicitările depuse, se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective.

  • Sancțiuni din zona codului penal:

În momentul în care se pretind bani sau alte favoruri, deja intrăm pe tărâm penal. Cel care dă mită și apoi se duce și reclamă fapta, scapă de răspunderea penală. Cel care nu a dat-o, nu ar trebui însă să lase nesancționată conduita funcționarului statului, ci să o reclame la parchet.

Abuzul și neglijența în serviciu intră și ele în această discuție. Abuzul în serviciu este atunci când funcționarul nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos (cu încălcarea legii) și prin asta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Neglijența este când vorbim de o faptă din culpă.

II.1. Legislația: cum sunt sancționați/pedepsiți funcționarii reprezentanții statului când comit abuzuri?

Pe parcursul Ghidului, am mai spus cum poate fi identificat și tradus în legislație abuzul reprezentantului unei instituții în raport cu noi, cetățenii. Despre abuz și formele pe care el le ia, găsim informații simplificate aici: Ghid Practic:  Portretul ”robot” al celui care este tentat sau care comite abuzuri, în calitatea sa de reprezentant al statului, în raport cu cetățenii[8].

Dacă în materialul citat mai sus, găsim informațiile simplificate, mai jos, le redăm exact așa cum le regăsim în legislație, pentru că este  indicat să le parcurgem și să le folosim la nevoie.

Principalele prevederi normative anticorupţie se regăsesc în Capitolul I al Titlului V al Codului Penal „Infracțiuni de corupție și de serviciu”[9], precum şi în Legea 78/2000[10] privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie:

II.1.1: Codul penal

Luarea de mită – art. 289

Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Darea de mită – art. 290

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3). Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Traficul de influenţă – art. 291

Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Cumpărarea de influenţă – art. 292

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane – art. 308

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

 

II.1.2. Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi Sancţionarea faptelor de corupție

Infracţiuni de corupţie

Art. 7

Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:

  1. a) exercită o funcţie de demnitate publică;
  2. b) este judecător sau procuror;

c)este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor;

  1. d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime.

Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie

Art. 10 Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

  1. a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
  2. b) acordarea de subvenţii cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinaţiei subvenţiilor;
  3. c) utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

Art. 11

Fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-I aduce direct sau indirect un folos necuvenit, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită într-un interval de 5 ani de la încetarea însărcinării, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Art. 12

Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

  1. a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoana ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;
  2. b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

Art. 13

Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 13^1

În cazul infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Art. 13^2

În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Note:

  • În viitor, prin intermediul Ghidului Practic, vom aborda de drepturile, instrumentele noastre în lupta cu abuzurile, pentru vicimele violenței domestic și pentru bolnavi,
  • Apoi, următoarele materiale ale Ghidului Practic vor trata relația și apărarea drepturilor noastre, respectiv lupta cu abuzurile în raport cu instituțiile la nivel local: Primăria și consiliul local.

Pare multă informație, însă Ghidul a tratat deja anumite aspect generale, până acum, în acest domeniu. In capitolul nou, referitor la relația cu autoritățile locale și centrale, vom livra informații, la fel, simplificat și ca un îndrumar care să ne ajute în apărarea drepturilor noastre în raport cu o Primărie, cu un consiliu local, un consiliu județean, un minister, o agenție din subordinea lui, cu Guvernul etc.

[1] Lista Programelor Naționale de Sănătate este disponibilă aici: http://www.casan.ro/page-2/category/lista-programelor-nationale-de-sanatate.html

[2] Lista Programelor Naționale de Sănătate este disponibilă aici: http://www.casan.ro/page-2/category/lista-programelor-nationale-de-sanatate.html

[3] Codul administrativ (Cod administrativ  este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/ 2019privind Codul administrativ, disponibilăla http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/215925

[4] Ghidul Practic al FACIAS va dedica, pînă la finalul anului, un capitol dedicat relațiilor noastre de cetățeni cu instituțiile publice la nivel local și apoi central.

[5] Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, disponibilăla http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/57426

[6] Recent, Ghidul Practic din cadrul proiectului ”Fii abuzat, nu informat!” a tratat acest subiect, în două materiale ce pot fi regăsite, la rubrica proiectului, pe pagina web a FACIAS.

[7]Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care își desfașoară activitatea în domeniul discriminării, legislația pentru discriminare fiind aici:   https://www.cncd.ro/legislatie/

[8] https://facias.ro/ghid-practic-portretul-robot-al-celui-care-este-tentat-sau-care-comite-abuzuri-in-calitatea-sa-de-reprezentant-al-statului-in-raport-cu-cetatenii/

[9] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855

[10] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/22361

© 2022 — FACIAS Toate drepturile sunt rezervate.