Cuprins

1.Abuzul și formele lui

2.De ce decide o persoană să comită un abuz?

3.Portretul celui care comite abuz, prin perspectiva caracteristicilor personale

4.Portretul celui care comite abuz, prin prisma DNA

5.Conduita corectă a funcționarilor statului,  în relațiile cu cetățenii

Din materialele anterioare ale Ghidului FACIAS, realizat ca suport al dumneavoastră în raport cu instituțiile statului, am aflat:

• Cum ne dăm seama noi, cetățenii, că avem de-a face cu un abuz;
• Criterii minimale pentru a identifica o potențială situație abuzivă;
• Accesul la justiție, asigurat, de legi, prin instanțe judecătorești;
• Cum ne putem face dreptate și fără costuri: PETIȚIA, SESIZAREA și PLÂNGEREA PREALABILĂ.
• Cum cerem informații de interes public, utile pentru interesul nostru de a preîntâmpina/lupta cu un abuz comis de o instituție a statului, în baza Legii 544/2001.
• Apărarea, cu costuri minime, sau chiar gratuit, și în instanță
• Ajutorul public judiciar, dacă nu putem achita anumite taxe de timbru sau expertize
• Cât, cum, când si ce poate face un ONG pentru noi
• De ce cazurile colective sunt prioritare pentru ONG-uri?
• Utilitatea petițiilor colective online

Acest episod al Ghidului redă pe scurt, temele:

• Ceea ce percepem noi cetățenii ca abuz, în practică poate lua diverse formă: neglijență în serviciu, abuz de putere, abuz de încredere, abuz de drept, exces
• Principalele motive pentru care o persoană, reprezentant al unei instituții a statului, decide să comită un abuz
• Portretul celui care comite un abuz- din perspectiva DNA și din perspectiva profilului psihologic
• A 477 din Codul administrativ spune cum trebuie să se comporte funcționarii publici în raport cu cetățenii.

1.Abuzul și formele lui

În prima parte a ghidului nostru, am prezentat indicii care ne pot ajuta să identificăm un potenţial abuz al statului, prin instituțiile și reprezentanţii săi, în relaţia cu noi, cetățenii^[1]. Abuzul este o încălcare a legalității.

Abuzul este creat, de cele mai multe ori, de cel care are puterea într-o relație.

Instituția statului comite astfel de abuzuri, aproape mereu, prin angajații acestor instituții. Abuzul nu este regulă, ci situația excepțională. Abuz este atunci când instituția statului nu își respectă obligațiile legale în raport cu cetățenii.

Recent, am sugerat că folosirea abuzivă a termenului ”abuz” îl face să se golească de conținut și am dat definiția abuzului, atât prin prisma valențelor sale juridice, cât și prin sinonimia sa, conform dicționarului limbii române.

Ceea ce percepem noi, cetățenii, ca abuz, în practică, poate lua diverse formă: neglijență în serviciu, abuz de putere, abuz de încredere, abuz de drept. Acești termeni au corespondențe juridice în Codul penal, civil, adminsitrativ.

Alteori, vorbim de exces^[2] care este și el un abuz, însă nu ca ilegalitate. Excesul în exercitarea funcției de către reprezentantul unei instituții publice, poate să nu aibă un scop ilicit, ci să fie generat de neatenție, neglijență sau exces de zel. Excesul nu este etic, însă, rar este ilegal.

Prin urmare, abuzul poate lua diverse forme, fiecare formă acoperind o parte a sensului noţiunii de abuz, așa cum o percepem noi, atunci când vorbim de un abuz comis de instituțiile statului.

2.De ce decide o persoană să comită un abuz?

Dar, de ce decide o persoană să comită un abuz, din postura de reprezentant al unei instituții a statului?

Câteva motive pot fi următoarele:

• câştigul personal sau câştigul unei rude sau a unei cunoştinţe
• pentru a crea, cu bună știință, situaţii de inferioritate pentru un anumit cetăţean, în funcție de dorințele sale
• pe bază de naţionalitate, rasă, sex, religie sau alt criteriu de discriminare
• pentru a acoperi fapte reprobabile anterioare
• din nepăsare, îndeplinindu-și defectuos funcția
• din dorința de a mulțumi persoane de care depinde, într-o oarecare măsură menţinerea sa în funcție.

3.Portretul celui care comite abuz, prin perspectiva caracteristicilor personale

Abuzatorii au diverse caracteristici, din care unele sunt predominante. Ei nu întrunesc toate caracteristicile, ci doar pe unele dintre alese pot naște din toate aceste tipuri. Un abuzator poate avea una sau mai multe din aceste trăsături.

Cel care face un abuz, din postura de reprezentant al unei instituții publice (funcție aleasă sau numită) are poate fi caracterizat de anumite trăsături ca: histrionic sau narcisist, autoritar, hiper vigilent, personalitate de tip pasiv-agresiv, nesatisfăcut în viața lui, nesatisfăcut de munca lui^[3], valorizează relațiile personale cu șefii, scor scăzut la altruism, labili (instabilitate emotiv acţională), versatilitate, labili emoțional, instabili timic – colerici, persoană dornică de validare și înavuțire rapidă, persoană dornică să acumuleze rapid venituri și putere, deseori o persoană care nu deține competențe profesionale deosebite, dar semnează orice i se cere,

4.Portretul celui care comite abuz, prin prisma DNA

În urmă cu mai bine de doi ani, DNA a realizat un portret robot al făptuitorului de abuzuri, din instituțiile publice, în baza unui studiu^[4] axat pe dosarele de corupție pe care le-a instrumentat.

Studiul DNA s-a bazat pe abuzul în serviciu comis de condamnaţii pentru corupție, în activitățile de achiziții publice, dar portretul făptuitorului de abuz din instituția publică a statului pare să fie valabil și pentru celelalte componente ale conceptului de abuz comis de instituțiile statului (așa cum am definit abuzul, ca sumă a mai multor tipuri de abuzuri, mai sus).

 Conform studiului DNA, toate persoanele care au avut rol de agent principal în comiterea abuzurilor au deținut funcții de conducere pe diferite paliere – funcții publice alese sau funcții publice numite. Cei implicați în comiterea abuzurilor dezvoltă ”relații de stimulare, constrângere, manipulare, eludare și/sau disimulare în scopul atingerii obiectivelor infracționale”. Uneori aceste practici sunt vizibile, alteori sunt acoperite de o așa numită „normalitate”.

”Agentul este funcționarul public care coordonează activitatea infracțională. Acesta are, de cele mai multe ori, o funcție de decizie, fie conducător, ales sau numit, al instituției publice, fie șef al structurii care gestionează bugetul (director economic) ori alte structuri de decizie. Funcția pe care o ocupă îi conferă, prin lege, anumite prerogative, „puterea” acestuia în interiorul instituției fiind sporită, uneori, de poziția politică pe care o ocupă. Totodată, are obligații legale privind gestionarea bugetului public, obligații pe care le încalcă prin neîndeplinire sau prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor (…) Din cazurile studiate, cele trei surse ale puterii agentului principal sunt date de funcția deținută (îi asigură puterea formală), de capitalul simbolic deținut (prin imaginea de „ales” al comunității, istoricul funcțiilor ocupate și importanța funcției actuale deținute) și de capitalul social dat de apartenența la o grupare politică (acesta beneficiind și de susținerea celorlalți membri de partid care, la rândul lor, pot ocupa funcții de decizie)”, se mai arată în studiul^[5] DNA.

Instituția statului în care făpţuitorul de abuz lucrează este, pe de o parte,” terenul ce a favorizat comiterea infracțiunii prin punerea la dispoziția agentului a funcției de putere și a mecanismelor de manifestare (inclusiv resurse), iar pe de altă parte, organizația este victimă – directă sau indirectă – a infracțiunii comise. Are loc o auto-slăbire a organizației din interiorul organizației, prin utilizarea influenței și puterii de către conducătorii acesteia într-un mod lipsit de etică și nelegal. Astfel, organizația devine instrument/resursă și victimă, în același act infracțional, iar agresorul nu e nimeni altul decât apărătorul legal al intereselor sale”.

5.Conduita corectă a funcționarilor statului,  în relațiile cu cetățenii

Pentru o corectă înțelegere a modului în care funcționarii publici au obligația legală să se comporte în raport cu cetățenii, redăm art. 477 din Codul administrativ:^[6]

Articolul 447 Conduita în relațiile cu cetățenii (1) În relațiile cu persoanele fizice și cu reprezentanții persoanelor juridice care se adresează autorității sau instituției publice, funcționarii publici sunt obligați să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credință, corectitudine, integritate morală și profesională. (2) Funcționarii publici au obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației, demnității, integrității fizice și morale a persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice, prin: a) întrebuințarea unor expresii jignitoare; b) acte sau fapte care pot afecta integritatea fizică sau psihică a oricărei persoane. (3) Funcționarii publici trebuie să adopte o atitudine imparțială și justificată pentru rezolvarea legală, clară și eficientă a problemelor cetățenilor. (4) Pentru realizarea unor raporturi sociale și profesionale care să asigure demnitatea persoanelor, eficiența activității, precum și creșterea calității serviciului public, se recomandă respectarea normelor de conduită prevăzute la alin. (1)-(3) și de către celelalte subiecte ale acestor raporturi. (5) Funcționarii publici trebuie să adopte o atitudine demnă și civilizată față de orice persoană cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice, fiind îndrituiți, pe bază de reciprocitate, să solicite acesteia un comportament similar. (6) Funcționarii publici au obligația de a asigura egalitatea de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a preveni și combate orice formă de discriminare în îndeplinirea atribuțiilor profesionale.

^[1]Mai multe informații, aici:  https://www.facias.ro/mic-ghid-practic-de-recunoastere-si-actiune-in-cazul-abuzului-comis-de-o-institutie-a-statului/

^[2] Exces = Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat, conf DEX

^[3] Așa cum sunt ele măsurate în scala lui Super, un model de chestionar de valori personale fiind disponibil aici: https://dokumen.tips/documents/chestionar-de-valori-profesionale-super.html

^[4] Toate detaliile acestui studiu se găseasc aici: https://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8671 , http://www.pna.ro/obiect2.jsp?id=331, http://www.pna.ro/obiect2.jsp?id=309

^[5] Disponibil la http://www.pna.ro/obiect2.jsp?id=331

^[6] Codul administrativ este disponibil, fgratuit, aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/215925