Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Ce instrumente avem pentru a ne apăra drepturile în raport cu sistemul de sănătate care are tocmai rolul de a ne salva?

 

Cuprins:

I.Context/Introducere

II.Ce situații cumplite am întâlnit, prin mesajele dumneavoastră

II.2. Reclamăm mereu situațiile injuste și/ sau abuzive

 

Context/Introducere

Aceasta este ultima parte a capitolului dedicat sănătății și drepturilor noastre în raport cu sistemul de sănătate. Mai sunt multe de spus, de rezolvat. Noi am transmis solicitări pentru a se lua măsuri, către ministerul Sănătății. Multe spitale sunt în subordinea primăriilor și consiliilor locale, iar aici, la fel, depinde de decidenții de la nivelul local. Toți vor ca sistemul să meargă, să ne salveze, însă și ei, și lucrătorii din sistemul de sănătate și noi, trebuie să acționăm. Altfel, toate merg și așa, dar nu spre mai bine, ci mai rău.

 

Anul trecut, am abordat, parțial, tema drepturilor pacienților în raport cu instituțiile statului și furnizorii de servicii medicale, printr-un material publicat pe pagina web a Proiectului FACIAS”Fii informat, nu abuzat!”, pe care îl puteți vedea aici: https://facias.ro/ghid-practic-pacienti-centrele-de-permanenta-arondate-fiecarui-judet/ , dar și prin mai multe postări de tipul ”Știați că…”.

Le puteți identifica destul de ușor căutând, pe pagina noastră de facebook  #Pacient  și  #stiaica.

Deoarece drepturile noastre privind problemele de sănătate și accesul la serviciile de medicale au devenit o preocupare constantă, echipa proiectului va dedica 4-5 episoade acestor subiecte ce vor fi publicate în fiecare miercuri, aici.

Este necesar să ne cunoaștem drepturile în raport cu statul și instituțiile sale și atunci când este vorba de sănătatea noastră pentru care cotizăm, lunar, 25% din salariul nostru.

În episoadele trecute, am abordat temele mai generale:

  • Cele mai utile informații necesare: Ghidul Asiguratului;
  • Legislația care ne asigură drepturile;
  • Alte surse de informare.
  • Ghid practic: Drepturile pacienților în raport cu instituțiile statului
  • Ce facem când ne luptăm cu boli grave, rare? De unde ne informăm legat de drepturi dedicate?
  • Cu ce ne ajută aceste programe și de unde vin banii pentru tratamentele noastre?
  • Cum putem beneficia de suport, prin aceste programe?
  • Instrumentele care ne asigură dreptul de a ne trata în afara țării, prin Casele de sănătate, avem trei posibile variante: Formularul S2 (fost E 112); prin Ministerul sănătății; prin Directiva europeană 24.

 I. Ce situații cumplite am întâlnit, prin mesajele dumneavoastră

Aceasta este ultima parte a capitolului dedicat sănătății și drepturilor noastre în raport cu sistemul de sănătate. Mai sunt multe de spus, de rezolvat. Noi am transmis solicitări pentru a se lua măsuri, către ministerul Sănătății. Multe spitale sunt în subordinea primăriilor și consiliilor locale, iar aici, la fel, depinde de decidenții de la nivelul local. Toți vor ca sistemul să meargă, să ne salveze, însă și ei, și lucrătorii din sistemul de sănătate și noi, trebuie să acționăm. Altfel, toate merg și așa, dar nu spre mai bine, ci mai rău.

Noi trebuie să ne cunoaștem drepturile și să știm ce avem de făcut, cu legea în mână, pentru ca ele să fie respectate. Este dreptul și obligația noastră. Trebuie să acționăm rapid. Știm, am folosit cuvântul ”trebuie”, cam mult.

Cu ce situații cumplite ne-am lovit când ne-am căutat sănătatea?

Situațiile revoltătoare, durerose, de neputință ne-au fost aduse la cunoștință prin răspunsurile la chestionarul proiectului ”Fii informat, nu abuzat!”, dar și prin multe din cele cca. 2500 de comentarii și mesaje primite în cadrul acestor  nouă luni de activitate. În plus, în spațiul public, am întâlnit multe cazuri pe acest subiect dureros. Poate, atunci când nu este lovit cineva drag nouă, din familie sau noi, nu conștientizăm pe deplin situația, însă ea a fost catastrofală, a dus la drame.

  • Agravarea bolilor cornice și decese pe bandă rulantă, fără vinovați

În perioada pandemiei, din păcate, sănătatea multor români, mai ales a celor cu boli cronice, a avut mult de suferit. Aceștia au fost diagnosticați cu întârziere, fapt ce a generat agravarea stării de sănătate prin neintervenția la timp. În alte cazuri, deja diagnosticate, au fost amânați la intervenții care nu ar fi fost urgențe, deși acest lucru ducea, automat, la agravarea stării. Au mai fost situații în care, după un prim tratament au fost trimiși acasă unde, la fel, starea lor s-a înrăutățit (nu aveau rezultatul testelor PCR, unul dintre motive).

Deși măsurile au fost luate pentru a nu pune presiune pe spitale, victimele colaterale ale acestora sunt cetățeni, bolnavi care nu trebuie să plătească factura, adesea chiar prin deces, pentru că multe situații au avut și această finalitate.

 

  • Aparținătorii nu beneficiază de dreptul de a fi informați cu privire la starea pacientului

Au fost situații în care, după internarea bolnavilor, cu precădere la terapie intensive, dar nu numai, aparținătorii primeau informații trunchiate, la indigo ”Pacientul este mai bine/stabil/ vedem cum evoluează”. Au fost situații în care nu li se răspundea, iar noi toți, care am avut bolnavi în spitale cunoaștem disperarea care ne macină când nu știm  ce este cu al nostru, dacă este bine îngrijit, cum îl putem ajuta, susține, să îi fim alături.  Da, cadrele medicale or fi fost epuizate, dar acei pacienți sunt oameni cu drepturi, care și-au plătit, pe parcursul vieții, în avans, accesul la servicii de sănătate calitative.

Au fost, de asemenea, situații în care aparținătorii au aflat doar când au sunat ei, insistent, deși adesea erau repeziți la telefon, că al lor a murit între timp.

  • Pacienții morți, responsabili, nu, pentru că protocoalele au fost respectate

Oamenii s-au revoltat, au spus că fac reclamații, unii au și făcut, dar răspunsurile primite arătau că, în general, toate au fost bine făcute, procedurile și protocoalele respectate. Apoi, mulți, apăsați de durere, au renunțat la a se mai lupta pentru dreptate,pentru că, cine să le facă dreptate, colegii celor pe care îi cred vinovați de neprofesionalism sau nepăsare?

  • În mediul rural, este nevoie să îți știi tu drepturile pentru ca medicul de familie să te trateze, deși el funcționează în baza unor legi și are niște obligații

Situații dramatice, în mediul rural, legate de medicii de familie care, deși au serviciile decontate, fac tot ce pot să nu se deplaseze la bolnavul nedeplasabil, la domiciliu, dacă starea acestuia se agravează. Au un răspuns general: sunați la salvare! Dacă, după insistențe sau pentru că, se întâmplă să cunoști legile și drepturile pacientului, dar și obligațiile medicului de familie, îl determini să vină la pacient, în afara programului de lucru al cabinetului, te oferi chiar să îi plătești transportul, el vine, îți scrie rețeta, dar nu îi oferă primele îngrijiri, uită să măsoare, de exemplu nivelul saturației de oxigen, pentru că nu are aparatul necesar, deși știe că acel pacient respiră greu. Tu, ca pacient ai ghinion dacă nu te-ai dotat și cu un pulsoximetru în casă (costul lui este în jurul a 100 lei). Medicul de familie a ajuns la pacient, i-a scris rețeta și atât: pacientul trebuie să își găsească o asistentă care să poată pune o branulă, nu asistenta de la cabinet și nici medicul, deși te aștepți ca el să poată și să facă acest lucru, în urma unei facultăți de specialitate.

  • Oamenii intră cu o boală în spital și se trezesc cu altele, inclusiv generate de infecții nosocomiale

Da, au fost situații dureroase ce scad încrederea în sistemul sanitar, după asemenea experiențe. Și, dacă acestea reprezintă 20% din toate cazurile, este foarte mult și produce victime.

Când am dorit să aflăm, de exemplu, de ce se întâmplă așa și am contactat cadre medicale, sub anonimat, multe dintre ele ne-au spus că acesta este rezultatul superficialității și a angajărilor, nu pe merite profesionale în sistemul de sănătate, fapt că conduce la situații paradoxale când cei care știu meserie sunt supraîncărcați pentru a trata pacienții deoarece ”pilele” nu știu ori sunt protejate.

 

II.2. Reclamăm mereu situațiile injuste și/sau abuzive

Oricât de frumos și demn am ambala situația, nu este sănătos să ne facem că nu o vedem. Avem eroi în halate albe, reali, dar avem și reversul medaliei, oameni la care mergi să te salveze, dar ei nu au capacitatea, știința sau voința.

Tocmai de aceea vă încurajăm mereu să reclamați situațiile incorecte, abuzive, care vă încalcă drepturile. Ele vor duce invariabil aici. Dacă noi nu facem ceva, cine să o facă în locul nostru, pentru drepturile noastre și ale celor dragi?

Pentru a încheia într-o notă optimistă, vă spunem că, doar cu câteva minute înainte de a publica acest material, de exemplu, la spitalul Județean din Craiova, ni s-a adus la cunoștință situația unui pacient profesionist tratat, el și aparținătorii, inclusiv partea de comunicare legată de starea pacientului de la terapie intensivă, internat în cursul nopții, chiar dacă activitatea medicului și a cadrelor medicale era intensă. În același spital, au fost și situații ca cele de mai sus, dar, vedeți, este în regulă să menționăm și când sistemul funcționează cum este normal.

 

 

Informații despre imaginea de ansamblu a accesului românilor la servicii de sănătate în perioada pandemică.

Anul trecut, s-au făcut și studii în ce privește accesarea serviciilor medicale în pandemie. Unul dintre ele a fost realizate de Studiul Ipsos România (informațiile din studiu le găsiți aici: https://www.ipsos.com/ro-ro/retrospectiva-privind-accesarea-serviciilor-medicale-pandemie) care arată că ”Unu din doi români din mediul urban a evitat să își monitorizeze starea de sănătate în perioada pandemiei, apelând mai rar sau deloc la consultații medicale, analize de sânge sau alte investigații.”

 

SURSE de informații:

 

© 2022 — FACIAS Toate drepturile sunt rezervate.