Cuprins:
Introducere și Advocacy – etape mari, simplificate:
I. Cine mai are aceeași problemă și vrea o rezolvare?
I.1. Părinții copiilor afectați vor rezolvarea, dar foarte puțini vor să se implice și doar câțiva se și implică
I.2. Identificăm primii potențiali aliați, care pot interpreta legislația și ne pot da idei pentru următorii pași
I.3. Am realizat grupul nostru de interes legitim, de unde vom lucra mai departe
I.4. Am identificat problema/abuzul și ne-am asociat, fără costuri financiare
Introducere și Advocacy – etape mari, simplificate
Ghidul oferă instrumente practice. Toate episoadele Ghidului, de până acum, le avem la: https://www.facias.ro/proiecte-2/. Vom relua datele din introducere în fiecare episod al Ghidului, pentru a ne fi mai ușor să legăm informațiile între ele, unitar.
Situația ipotetică[1] de abuz comis de o instituție a statului, cu victime colective:
Situație ipotetică: Primăria din comună X a decis să nu mai acorde burse celor cca. 600 de elevi de clasele I-XII.
Există Legea educației naționale nr.1 din 5 ianuarie 2011, actualizată, care spune clar că elevii au dreptul la bursă. În concluzie, în această situație ipotetică, am putea vorbi de un abuz colectiv comis de o instituție a statului.
Abuzul statului: Primăria este o instituție a statului. Elevii au dreptul, prin lege, la burse. Instituția statului încalcă un drept, asigurat prin lege, al unei comunități (comunitatea elevilor).
Am identificat cele trei probleme pe care le considerăm cele mai importante de rezolvat:
- copiilor li s-au tăiat toate bursele – sociale și de merit;
- în localitate sunt mai mulți părinți plecați la muncă sezonieră afară, iar copiii lor sunt lăsați în grija rudelor;
- avem un abandon școlar de 5% (din toți copiii care au intrat în clasa I, doar 95% termină și liceul);
Note:
- Pentru că noi ne ocupăm, în cadrul acestui proiect, de metode de contracarare a abuzurilor comise de instituţiile statului, este nevoie să știm, de exemplu, care din situaţiile de mai sus au la bază un astfel de abuz.
- Astfel, instrumentele de advocacy din Ghid pot fi utilizate nu doar în situații de abuz, ci și atunci când dorim să obținem ceva, legitim de la cei care ne conduc/ne reprezintă ca urmare a votului nostru.
Când un act administrativ al unei instituții a statului generează un abuz cu victime colective, înseamnă că vom ataca acel act administrativ normativ. În asemenea condiții, victimele abuzului, având același interes, au o soluție optimă: să se asocieze pentru a avea șanse mai mari în rezolvarea problemei cu care se confruntă, în lupta cu respectivul abuz.
Advocacy este procesul de influențare transparentă (onestă și la vedere) a politicilor publice[2] în favoarea grupurilor de interese legitime (și noi, cetățenii abuzați într-un drept asigurat prin lege, reprezentăm un asemenea grup).
Advocacy – etape mari, simplificate:
Păstrăm rezumarea advocacy la câteva etape mari, pe întreg parcusul Ghidului care tratează acest domeniu:
- Eu, cetățeanul X (și/sau firma Y) sunt victima unui abuz comis de statul rămân: instituția încalcă un drept pe care o lege mi-l asigură.Abuzul comis de instituția statului nu mă afectează doar pe mine, ci pe mulți alții.
- Aflu cine sunt aceștia și le propun să ne apărăm interesul împreună, pentru că suntem un grup cu un interes legitim și dorim să rezolvăm problema. Am aflat cine are aceeași problemă și dorește rezolvarea. Am creat grupul.
- După ce am identificat problema (abuzul/situația care ne nedreptățește) și am aflat că suntem mai mulți cu acelaşi interes, vedem ce nevoi avem și cine ne poate ajuta în demersul nostru, care nu va fi uşor, dar va face dreptate multor victime.
- Vom constata, cel mai probabil, că membrii grupului nostru de victime nu pot asigura, împreună, toate cele necesare pentru succesul demersului, că nu avem resurse financiare suficiente și nici nu ne putem descurca în hățișurile legislației și administrației.
- Inventariem ce am putea asigura, prin grupul nostru. Avem două posibilități:
- mergem la o firmă cu experți în advocacy
- apelăm la un ONG cu expertiză
- Săptămâna trecută, am exemplificat, pentru situația ipotetică: Identificarea problemei/abuzului; am aflat ce are de spus școala în care învață copiii noștri (a trimis o adresă la Inspectoratul școlar), dar problema nu s-a rezolvat. Copiii tot nu primesc burse.
- În acest episod al ghidului, parcurgem următorii pași:
Cine mai are aceeași problemă și vrea o rezolvare?
- Părinții copiilor afectați vor rezolvarea, dar foarte puțini vor să se implice și doar câțiva se și implică.
- Identificăm primii potențiali aliați, care pot interpreta legislația și ne pot da idei pentru următorii pași.
- Am realizat grupul nostru de interes legitim de unde vom lucra mai departe.
I. Cine mai are aceeași problemă și vrea o rezolvare?
Vedem că mai toți suntem nemulțumiți, vrem rezolvare, dar numai câțiva părinți răspund ”trebuie să facem ceva!”. Ceilalți încă nu răspund sau nu știu ce este de făcut, ori consideră că cine a greșit va rezolva problema.
Noi am văzut că, singuri, după 30 de zile, problema nu s-a rezolvat, deci, știm că noi trebuie să facem ceva. Dar, ce? Cum? Cu cine? Când?
Cerem ședință cu părinții. Știm că nu vom rezolva problema imediat, dar trebuie să ne întâlnim, noi, părinţii, să facem planul de bătaie. Nu se poate să stăm cu mâinile încrucișate! Apoi, dacă noi nu apărăm drepturile copiilor noștri, atunci cine o va face?
La ședința cu părinții propunem să ridicăm problema împreună cu Asociația de părinți din școală, să facem o adresă către Primărie și către ministerul educației.
Adunăm contactele părinților și vedem că, după atât de mult efort, din, să spunem, 500 de părinți, 70 au semnat adresa pe care vrem să o trimitem mai departe. Toți vrem dreptate pentru copii, dar, de implicat, se implică doar câțiva. Motivele sunt variate: nu știu, nu au timp sau sunt convinși că nu îi va lua nimeni în seamă.
I.1. Părinții copiilor afectați vor rezolvarea, dar foarte puțini vor să se implice și doar câțiva se și implică
Suntem dezamăgiți și ne vine să lăsăm totul baltă pentru că este greu şi noi, am văzut bine, nu avem putere pentru toți.
Dar, mai încercăm o dată!
Din cei 70 de părinți care au semnat hârtia pentru minister și Inspectoratul școlar, am identificat că unul este avocat sau lucrează cu un avocat, iar o mamă este educatoare, sau o persoană care știe mai multe ca noi, iar în localitate avem o asociație, un ONG care mai face câte un proiect dedicat copiilor, pentru diverse activități.
Din cei 70, patru-cinci părinți sunt mai hotărâţi și merg mai departe.
I.2. Identificăm primii potențiali aliați, care pot interpreta legislația și ne pot da idei pentru următorii pași
Întâi de toate, găsim pe cineva care ne poate ajuta să înțelegem exact ce spune legea pe care am parcurs-o, dar, pentru noi, limbajul acela este unul care mai mult ne încurcă decât ne ajută.
Cei patru-cinci părinți roagă avocatul să le ”traducă” legea, iar pe cei de la ONG îi roagă să îi ajute pentru a vedea ce ar putea face. ONG-ul este unul micuț, care are activitate puțină și nu prea are experiență, dar cineva de acolo vine cu o propunere:
Să facă un grup pe Facebook pentru problema cu bursele. Este gratis și mai toți părinții au cont de facebook. Fac grupul de Facebook ”Copiii au dreptul la burse”. Cei cinci părinți mai implicaţi vor trimite invitația de aderare și altor părinți, să se înscrie în grup pentru că de acolo vor începe rezolvarea problemei.
La două luni de când primarul a anunțat că nu se mai dau bursele, noi am realizat deja un Grup de Facebook în care avem părinți interesați. La grup mai aderă bunici și alți localnici, plus profesori, pentru că oamenii au început să discute, să își exprime nemulțumirea și pentru că bursele acelea le-ar fi de mare ajutor copiilor.
I.3. Am realizat grupul nostru de interes legitim, de unde vom lucra mai departe
Punem pe Grup, pentru toți, ce am mai găsit în lege, după ce am discutat cu avocatul și cu persoana care reprezintă ONG-ul din localitate (Art. 12 și 82, alin. Din LEGEA educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011, link: http://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/242661).
Art. 12, alin. 2,3,4:
(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor și studenților proveniți din familii defavorizate, precum și celor instituționalizați, în condițiile legii.
(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere și alte asemenea stimulente elevilor și studenților cu performanțe școlare și universitare, precum și cu rezultate remarcabile în educația și formarea lor profesională sau în activități culturale și sportive.
(4) Elevii și studenții care beneficiază de burse sociale de studii pot primi și burse pentru performanțe școlare și universitare.
Art 82:
”Elevii de la cursurile cu frecvență din învățământul preuniversitar de stat beneficiază lunar de burse de performanță, de burse de merit, de burse de studiu și de burse de ajutor social.
(1^1) Cuantumul minim al bursei de performanță, al bursei de merit, al bursei de studiu și al bursei de ajutor social se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
(1^2) Bursa de ajutor social se poate cumula cu bursa de performanță, cu bursa de merit sau cu bursa de studiu.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și numărul acestora se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului județean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanță, de merit, a burselor de studiu și a celor de ajutor social se stabilesc anual în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, în limitele fondurilor repartizate și în raport cu integralitatea efectuării de către elevi a activităților școlare.
(4) Elevii pot beneficia și de burse pe bază de contract încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum și de credite pentru studiu acordate de bănci, în condițiile legii.
(5) Elevii și cursanții străini din învățământul preuniversitar pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.
(6) Elevii etnici români cu domiciliul stabil în străinătate beneficiază de burse, potrivit prevederilor prezentei legi.
Grupul acesta de Facebook ne-a ajutat să îi aducem alături de noi pe cei care au aceeași problemă și vor să o rezolve.
I.4. Am identificat problema/abuzul și ne-am asociat, fără costuri financiare
Până acum, în vreo două luni, am făcut următoarele:
- Am întrebat la școală, iar școala a trimis o adresă la Primărie, la Inspectoratul Școlar și la Minister. Răspunsurile au venit, dar au fost evazive și nu au rezolvat problema
- Am aflat că tăierea burselor reprezintă un abuz, iar celelalte două (abandonul școlar și copiii lăsați în grija rudelor) reprezintă o problemă care are nevoie de soluții, dar nu am găsit să reprezinte și un abuz.
- Am reușit să ne adunăm, cât de cât, într-un grup organizat, cei care avem aceeași problemă și dorim rezolvarea.
- Am consumat, adunat, două-trei zile, dar nu am cheltuit bani.
- În episodul următor al Ghidului vom afla cum ne facem planul, cum identificăm, în continuare, partenerii, adversarii, pe cei care au putere de decizie și pe cei care sunt indiferenți în raport cu problema noastră (aceea că elevii nu mai primesc bursele).
[1] Această situație este una ipotetică, însă, este mai simplu să exemplificăm pe o situație dată, de la începutul, până la finalul procesului de advocacy
[2] Politicile publice reprezintă acţiuni realizate de către autorităţi (centrale sau locale) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate (cetățeni). Politicile publice sunt efectul deciziilor luate de guvernanţi. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, îşi propune, cu ajutorul unui program de acţiune coordonat, să modifice mediul economic, social, cultural. La nivel naţional, politicile publice pot să apară dinspre oricare dintre instituţiile majore ale Statului (Parlament, Preşedinte, Guvern, autorităţi centrale sau locale) – http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/MAPN/3.%20Materiale%20de%20formare%20Politici%20publice.pdf
