M-am gândit să abordez tema ,,Abuzul elevilor privind instituțiile de învățământ” întrucât cred că este un subiect destul de sensibil în zilele noastre. Multe școli din România nu au condiții prielnice pentru elevi, iar aceștia preferă să abandoneze școala, lucru pentru care mulți oameni ajung să fie analfabeți. De ce aceștia ajung să părăsească școala? Răspunsul la această întrebare nu este unul iluzoriu, însă este greu de crezut că aceștia preferă să renunțe la școală. Mulți dintre ei nu au condiții pentru a reuși să dispună de un mediu de învățare prielnic. Lipsa dotării școlilor, lipsa banilor sunt câteva dintre lucrurile care au împins mulți copii să părăsească școala. Cred că toată lumea are DREPTUL LA EDUCAȚIE, iar acest lucru este prevăzut în Articolul 14 – Dreptul la Educație[1].
Conform articolului menționat anterior, orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la formare profesională și formare continuă. Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu. Dreptul părinților de a asigura educarea copiilor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice, ar trebui respectat în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestuia. În mediul rural însă, elevii nu au aceleași condiții ca cei din mediul urban. Astfel majoritatea provin din familii defavorizate, iar asta îi determină pe elevi să renunțe la școală. Lipsa banilor cât și a educației parentale îi împiedică pe cei mai mulți dintre ei să își continue dreptul la educație.
Cum este sistemul de învățământ din România?
Mulți oameni preferă să nu răspundă la această întrebare sau să spună că sistemul din România este unul bun și de calitate.
,,Crezi că sistemul din România este unul bun și de calitate?”
Sistemul de învățământ este ineficient, inechitabil și de slabă calitate. Cred că sistemul din România este unul ineficient, deoarece rezultatele la învățătură sunt mult mai slabe, față de celelalte state vecine. Acest lucru este îngrijorător și ar trebui luate măsuri pentru a crește performanța la învățătură. În continuare voi spune câte ceva despre sistemul inechitabil, care spre deosebire de unul echitabil, acesta nu oferă aceleași oportunități de învățare și aceleași rezultate, indiferent de mediul socio-economic sau cultural din care provin. Cei din mediu rural sunt dezavantajați, aceștia obținând rezultate mult mai slabe, față de cei din mediul urban. Multe dintre instituțiile școlare nu sunt dotate, astfel încât elevii să poată merge la școală într-un loc favorabil. Sunt școli care nu sunt dotate cu facilități de bază, cum ar fi apă curentă, toalete, iar dotarea materială este precară.
Pandemia de coronavirus a dat peste cap învățământul. Elevii nu au mai putut merge la școală, aceștia fiind obligați să învețe online, de acasă. Mulți dintre ei au părăsit școala, deoarece nu au avut posibilități pentru a învăța într-un mediu online. Cei din mediu rural au fost cei mai afectați din punctul acesta de vedere, deoarece majoritatea nu și-au permis să își achiziționeze materiale pentru a putea învăța de acasă. Acesta este un abuz asupra elevilor, iar sistemul de învățământ nu s-a preocupat de aceste familii, care au avut nevoie de un sprijin material, pentru a reuși în continuare să le ofere copiilor ocazia de a învăța și de a reuși să termine o școală. Am văzut multe imagini pe internet cu familii defavorizate și cu copii care nu mai merg la școală din diferite motive, însă mi-a rămas în minte o imagine cu un copil care privea pe geam la altul ce făcea lecțiile online de pe laptop. Acesta avea o foaie și un pix în mână și încerca să scrie ce vedea la celălalt copil. De ce el nu poate fi ca ceilalți copii? Probabil venea dintr-o familie cu condiții mizere, întrucât era îmbrăcat în niște haine murdare și rupte. Poate și el și-ar fi dorit să fie ca celălalt copil și să învețe într-un loc plăcut și confortabil, însă împrejurimile din care făcea el parte nu îl ajutau să facă acest lucru. Mulți dintre noi nu ne dăm seama că avem destul de multe condiții pentru a reuși să ne dezvoltăm într-un mod armonios, dar totuși asta nu ne este de ajuns. Trăim într-o lume iluzorie, plină de mecanisme care ne perpetuează viața.
Rata abandonului școlar reprezintă diferența dintre numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar cât și cel al elevilor aflați în evidență la sfârșitul aceluiași an școlar, fiind un raport procentual față de numărul elevilor înscriși la începutul anului.
Abandonul școlar determină rata crescută a șomajului, excluziunea socială, sărăcie și probleme de sănătate. Sunt multe motive care pot explica de ce unii tineri renunță prea devreme la studii: probleme personale sau familiale, dificultăți de învățare sau o situație socioeconomică precară, potrivit Comisiei Europene. Alți factori importanți sunt funcționarea sistemului de învățământ, atmosfera din școli și relațiile dintre profesori și elevi.
În perioada 2010 – 2019, ,,rata de părăsire timpurie a școlii în România a avut o evoluție în stagnare de la 19,3% în 2010, la 17,3% în 2013 și apoi din nou o creștere până la 19,1% în 2015. A scăzut apoi constant ajungând la 15,3% în 2019, încă departe de ținta propusă și asumată în Strategia 2020, de 11,3%.
La nivelul mediei Uniunii Europene rata de părăsire este de 10,3% în 2019, față de 11% în 2015, iar ținta asumată pentru anul 2020 este de 10%. Cea mai mică rată de părăsire timpurie a școlii este în Croația, de doar 3%, urmată de Lituania și Grecia cu 4 și 4,1%.”[2]
Figură 1 – Rata părăsirii timpurii a școlii (Sursa: www.edupedu.ro)
Pretind să cred că elevii sunt defavorizați din punct de vedere al educației, întrucât multe școli din mediul rural nu beneficiază de condiții prielnice pentru o bună integrare a copiilor. Majoritatea nu au o situație materială bună pentru a-și putea achiziționa un smartphone sau un calculator cu care să lucreze sau nu au conexiune la internet. De asemenea, alte motive sunt faptul că profesorii nu sunt pregătiți să predea și să-și examineze elevii online sau nu au un loc acasă unde să participe la lecțiile online. De ani buni, şansele copiilor din mare parte a zonelor rurale de a parcurge ciclul complet de învăţământ sunt dramatic micşorate din cauza incertitudinii condiţiilor de viaţă în care trăiesc, a dezinteresului major al familiilor acestora faţă de actul educaţional. Chiar dacă părinţii ar avea dorinţa de a-şi trimite copiii la şcoală, la baza abandonului şcolar, la care suntem din nou fruntaşi în Europa, mai stă naveta. Drumul până la şcoală costă şi puţini sunt părinţii care îşi permit să plătească naveta pentru copiii lor. Jumătate dintre ei fac drumul până la şcoală pe jos, indiferent că e iarnă sau vară, ger, viscol, zăpadă sau caniculă, şi mulţi dintre ei renunţă la a se mai duce la şcoală.
Mulți dintre profesorii îndrumători susțin că școala online le-a adus un beneficiu, însă sunt și dascăli care cred cu putință că această școală în format online nu este una eficientă în dezvoltarea noilor generații. Interacțiunea dintre elev și profesor este una importantă, însă aceasta lipsește, iar elevii cât și îndrumătorii acestora sunt nevoiți să discute cu micul ecran care le umbrește comunicarea.
Pentru soluționarea situației abandonului, asociația ,,Salvați copiii”[3], a desfășurat un proiect numit ,,O școală pentru fiecare”[4], care are drept obiectiv contribuirea la prevenirea abandonului școlar și la o mai bună incluziune a copiilor în risc de abandon școlar și copiilor cu CES (cerinţe educaţionale speciale), prin servicii integrate de prevenire și intervenție, inclusiv prin intervenții asupra părinților/reprezentanților și specialiștilor din educație și servicii sociale.
Proiectul presupune asigurarea unui mediu școlar incluziv și dezvoltarea de măsuri de sprijin în funcție de nevoile specifice, esențiale pentru a asigura menținerea în școală a acestor copii, iar pe termen mediu și lung accesul la un nivel de educație superior și pe piața muncii, contribuind la reușita integrării lor profesionale și sociale și la combaterea riscului de sărăcie sau excluziune socială.
Astfel, ,,Salvaţi Copiii” propune o serie de măsuri pentru 2021, printre care se enumeră: deschiderea grădiniţelor şi a şcolilor pentru a permite educaţia faţă în faţă, în condiţii de siguranţă sanitară pentru toţi participanţii la actul de educaţie, începând din ianuarie 2021, ştiut fiind faptul că educaţia online nu permite o interacţiune socială reală şi dezvoltarea competenţelor sociale, a abilităţilor de comunicare şi de asimilare a valorilor sociale şi creează dificultăţi insurmontabile pentru copiii vulnerabili social şi cu un ritm de dezvoltare diferit.
În opinia mea, o bună practică pentru soluționarea abandonului școlar și totodată pentru oprirea abuzului elevilor în școli, este creşterea atractivităţii şcolii prin activităţi extracuriculare care au loc în şcoală, precum: acţiuni de renovare, de curăţenie a şcolii, competiţii artistice şi sportive. Dotarea școlilor cu aparatura minimă necesară elevilor pentru a putea studia este un factor major ce trebuie împlinit. Faptul că elevii din mediul rural nu își permit să meargă la școală este un prim efect care îi determină să renunțe la aceasta.
Prin urmare, consider că instituțiile de învățământ sunt cele care ar trebui să asigure condițiile propice pentru ca elevii să poată participa la ore, favorizând desfășurarea acestor acțiuni. Pentru toate acestea, școlile ar trebui echipate cu manuale, laboratoare în care să se poată desfășura orele aflate în orar, rechizite și aparatură digitală, puse la dispoziția tuturor elevilor pentru ca aceștia să poată învăța măcar în timpul petrecut la școală, acasă neavând condițiile necesare. Multe dintre aceste școli nu sunt echipate nici măcar cu sisteme de încălzire sau toalete. Traiul în mediul rural este destul de dificil pentru numeroase familii, aceste lipsuri fiind resimțite de către copii și acasă. Din acest motiv, consider că modernizarea școlilor din mediul rural este mai mult decât necesară. Elevii trebuie să meargă la școală cu drag, iar acest fapt se va întâmpla doar atunci când vor găsi prin intermediul școlii un cămin, care să le ofere ceea ce acasă nu au. Lipsa banilor nu le permite părinților să își lase copii să își continue studiile. Instituțiile de învățămât îi supun pe aceștia la numeroase plăți, pe care majoritatea dintre ei nu și le permit. Părinții nu au posibilități pentru a-și lăsa copii să meargă la școală, astfel luându-le șansa spre un viitor mai strălucit, spre o viață mai bună.
Figură 2 – Grafic cu privire la motivele abandonului școlar (Sursa: prelucrarea datelor www.edupedu.ro)
Potrivit graficului de mai sus, cele mai importante motive ale abandonului școlar sunt cele care țin de familie (decizia aparține familiei), de sănătate sau alte motive. Cele financiare se numără printre principalele motive ale abandonului școlar, majoritatea elevilor din mediul rural nefiind sprijiniți din punct de vedere material de către părinții lor. Astfel, intervine dorința de a munci drept un alt principal motiv pentru care elevii renunță la școală, dorind să completeze lipsurile de acasă.
Multe asociații au realizat campanii pentru modernizarea școlilor, pentru a reduce diferențele educaționale dintre mediul urban si cel rural, însă aceste proiecte sunt foarte greu de îndeplinit, iar un foarte mare ajutor ar fi finanțarea unor fonduri europene pentru ca abandonul școlar să fie redus. Mai mult, pentru realizarea și definitivarea celor menționate mai sus este nevoie de contribuția fiecăruia dintre cei care cred într-o dezvoltare benefică a centrelor educaționale din mediul rural. Pentru soluționarea problemei legate de abuzul elevilor în școli ar trebui luate în considerare acțiunile propuse și estimate, astfel încât problema să fie rezolvată cât mai repede posibil.
Cred că punctele slabe care ar putea pune bariere soluției propuse sunt lipsa fondurilor alocate școlilor și dezinteresul cadrelor didactice față de situația elevilor din mediul rural. Multe școli din mediul rural nu sunt dotate și nu oferă condiții oportune elevilor, pentru a-și putea deșfășura orele de curs. Cadrele didactice ar trebui să fie mai interesate de elevi și să propună soluții ca aceștia să nu mai abandoneze școala, ci dimpotrivă ei să o poată privi într-un mod frumos, fără nicun fel de ură sau dispreț.
Concluzionând, putem spune că viitorul nostru atârnă de un fir de ață. Școala online împiedică multe generații să se dezvolte șă să își creioneze propriul viitor. De ce trebuie să suferim noi? Încep prin a spune cu predilecție că școala online nu dispune de o facilitate de învățare precară și totodată nu ne ajută să interacționăm cu cei din jur. Educaţia este, fără doar şi poate, una dintre părţile esenţiale ale rezolvării acestei probleme, pentru că educaţia trebuie să aprindă şi să întreţină motorul mobilităţii sociale. Dacă nu reușim să ne educăm, nu vom fi demni să contribuim la dezvoltarea programelor sociale și a prosperității țării. Școlile din mediul rural ar trebui dotate și să ofere condiții bune pentru elevi, pentru ca aceștia să meargă cu bucurie la școală și să le fie condiționate toate nevoile necesare unui mediu de învățare precar. Profesorii ar trebui să fie mult mai interesați de traiul de viață al elevilor și să încerce să găsească soluții pentru ca aceștia să nu mai aleagă să abandoneze școala.
Bibliografie:
- https://fra.europa.eu/ro/eu-charter/article/14-dreptul-la-educatie;
- https://www.edupedu.ro/grafic-abandonul-scolar-pe-regiuni-in-transilvania-e-cel-mai-mare-in-muntenia-cel-mai-mic-abandonul-scolar-genereaza-somaj-excluziune-sociala-saracie-si-probleme-de-sanatate/;
- https://www.edupedu.ro/eurostat-rata-de-parasire-timpurie-a-scolii-in-romania-s-a-redus-la-153-in-2019-de-la-191-in-2015-cea-mai-ampla-scadere-dintre-statele-ue/;
[1] *** – Articolul 14 privind Dreptul la educație, https://fra.europa.eu/ro/eu-charter/article/14-dreptul-la-educatie (accesat la data de 24.11.2021)
[3] https://www.salvaticopiii.ro/
[4] https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/educatie/prevenirea-abandonului-scolar/o-scoala-pentru-fiecare
AUTOR: Păduraru Adina-Marina
Academia de Studii Economice, Facultatea de Administrație și Management Public