CUPRINS:

Introducere.

Advocacy – etape mari, simplificate:

1. Identificarea problemei/abuzului

1.1.Identificăm un potenţial abuz comis de stat, în problema noastră. Cum?

I.2. Vedem ce are de spus școala în care învaţă copiii care nu mai primesc bursele.

I.3. Decidenții sau cei din jur par că ne sprijină, dar, concret, nu avem soluția.

Introducere

Ghidul oferă instrumente practice. Toate episoadele Ghidului, de până acum, le avem la: https://www.facias.ro/proiecte-2/.

Situația ipotetică^[1] de abuz comis de o instituție a statului, cu victime colective:

Situație ipotetică:

Primăria din comună X a decis să nu mai acorde burse celor cca. 600 de elevi de clasele I-XII.

Există Legea educației naționale nr.1 din 5 ianuarie 2011, actualizată, care spune clar că elevii au dreptul la bursă. În concluzie, în această situație ipotetică, am putea vorbi de un abuz colectiv comis de o instituție a statului.

 

Abuzul statului:

 Primăria este o instituție a statului. Elevii au dreptul prin lege la burse. Instituția statului încalcă un drept, asigurat prin lege, al unei comunități (comunitatea elevilor).

 

Când un act administrativ al unei instituții (acțiunea care generează abuzul, făcută de o instituție publică) a statului generează un abuz cu victime colective, înseamnă că vom ataca acel act administrativ normativ. În asemenea condiții, victimele abuzului, având același interes, au o soluție optimă: să se asocieze pentru a avea șanse mai mari în rezolvarea problemei cu care se confruntă, în lupta cu respectivul abuz.

Advocacy este procesul de influențare transparentă (onestă și la vedere) a politicilor publice^[2] în favoarea grupurilor de interese legitime (și noi, cetățenii abuzați într-un drept asigurat prin lege, reprezentăm un asemenea grup).

Advocacy – etape mari, simplificate:

Rezumăm advocacy la câteva etape mari

1. Eu, cetățeanul X (și/sau firma Y) sunt victima unui abuz comis de statul rămân.

1. Abuzul comis de instituția statului nu mă afectează doar pe mine, ci pe mulți alții. Aflu cine sunt aceștia și le propun să ne apărăm interesul împreună, pentru că suntem un grup cu un interes legitim și dorim să rezolvăm problema. Am aflat cine are aceeași problemă și dorește rezolvarea. Am creat grupul.
2. După ce am identificat problema (abuzul/situația care ne nedreptățește) și am aflat că suntem mai mulți cu acelaşi interes, vedem ce nevoi avem și cine ne poate ajuta în demersul nostru, care nu va fi uşor, dar va face dreptate multor victime.
3. Vom constata, cel mai probabil, că membrii grupului nostru de victime nu pot asigura, împreună, toate cele necesare pentru succesul demersului, că nu avem resurse financiare suficiente și nici nu ne putem descurca în hățișurile legislației și administrației.
4. Inventariem ce am putea asigura, prin grupul nostru. Avem două posibilități:

• mergem la o firmă cu experți în advocacy
• apelăm la un ONG cu expertiză

I.Identificarea problemei/abuzului

Presupunem că locuim în localitatea X, iar în lună martie am aflat că Primăria localității a decis că, din lipsă de fonduri, va tăia mai multe cheltuieli, printre care și bursele elevilor. Suntem părintele a doi copii din școala afectată. Ne nemulțumesc și alte decizii ale edilului, însă, noi trebuie să identificăm și să cerem soluții pentru trei mari probleme, cel mult. Dacă cerem multe concomitent, energia și atenția se va disipa, iar noi nu vom obține mare lucru.

Să presupunem că am identificat cele trei probleme pe care le considerăm cele mai importante de rezolvat:

• copiilor li s-au tăiat toate bursele – sociale și de merit;
• în localitate sunt mai mulți părinți plecați la muncă sezonieră în alte țări, iar copiii lor sunt lăsați în grija rudelor;
• avem un abandon școlar de 5% (din toți copiii care au intrat în clasa I, doar 95% termină și liceul);

Notă: Pentru că noi ne ocupăm, în cadrul acestui proiect, de metode de contracarare a abuzurilor comise de instituţiile statului, este nevoie să știm, de exemplu, care din situaţiile de mai sus au la bază un astfel de abuz al unei instituții publice.

1.1.Identificăm un potenţial abuz comis de stat, în problema noastră. Cum?

Cele mai importante prevederi legate de învățământ se găsesc în LEGEA educației naționale[3] nr.1 din 5 ianuarie 2011.

Ne uităm și găsim:

Art. 12, alin. 2,3,4:

(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor și studenților proveniți din familii defavorizate, precum și celor instituționalizați, în condițiile legii.

(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere și alte asemenea stimulente elevilor și studenților cu performanțe școlare și universitare, precum și cu rezultate remarcabile în educația și formarea lor profesională sau în activități culturale și sportive.

(4) Elevii și studenții care beneficiază de burse sociale de studii pot primi și burse pentru performanțe școlare și universitare.

 

• Peste tot scrie că statul acordă, nu că statul poate acorda, deci, dacă elevii nu mai primesc burse, li se încalcă dreptul acordat prin lege.

Pentru problema burselor, am identificat, clar, că avem de-a face cu un abuz. Pentru celelalte două citim că se fac programe-pilot la nivel naţional.

Ne supără că dreptul copiilor noștri este încălcat de Primărie, pentru că primarul este cel care a făcut anunțul. Dar cine anume nu dă bursele copiilor? Primăria? Ministerul Educaţiei?

Vrem să le facem dreptate copiilor, dar nu prea știm exact cum să procedăm, să rezolvăm situația.

1.2. Vedem ce are de spus școala în care învaţă copiii care nu mai primesc bursele

Mergem la școală și întrebăm: cine e vinovat și cum se rezolvă? Vom afla, să presupunem, că nu ține de școală, pentru că ea doar distribuie banii primiți și că vor trimite o adresă la inspectoratul școlar sau la minister. Acestea, conform legii, au obligația să răspundă, în 30 zile.

Presupunem că au răspuns în 23 de zile, dar aflăm că una dintre cauze este lipsa bugetului, iar soluția este în sintagma ”vom căuta soluții”.

1.3. Decidenții sau cei din jur par că ne sprijină, dar, concret, nu avem soluția

A trecut o lună și copiii tot nu primesc bursele. Este nedrept și vrem să le facem dreptate. Ce putem face noi?

Clar, avem un grup de WhatsApp în care suntem toți părinții elevilor dintr-o clasă, iar un părinte este șeful comitetului de părinți. Așa este în toate școlile. Dacă nu avem, facem un grup în care adăugăm părinții. Ridicăm problema dreptului copiilor noștri, drept încălcat.

• În episodul următor al Ghidului vom parcurge următorii pași:

Cine mai are aceeași problemă și caută rezolvarea acesteia?

• Părinții copiilor afectați vor rezolvarea, dar foarte puțini vor să se implice și doar câțiva se și implică.
• Identificăm primii potențiali aliați, care pot interpreta legislația și ne pot da idei pentru următorii pași.
• Am realizat grupul nostru de interes legitim de unde vom lucra mai departe.
• Am identificat problema/abuzul și ne-am asociat, fără costuri financiare.

Apoi vom afla cum ne facem planul, cum identificăm partenerii, adversarii, pe cei care au putere de decizie și pe cei care sunt indiferenți în raport cu problema noastră (aceea că elevii nu mai primesc bursele).

^[1] Această situație este una ipotetică, însă, este mai simplu să exemplificăm pe o situație dată, de la începutul, până la finalul procesului de advocacy

^[2] Politicile publice reprezintă acţiuni realizate de către autorităţi (centrale sau locale) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate (cetățeni). Politicile publice sunt efectul deciziilor luate de guvernanţi. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, îşi propune, cu ajutorul unui program de acţiune coordonat, să modifice mediul economic, social, cultural. La nivel naţional, politicile publice pot să apară dinspre oricare dintre instituţiile majore ale Statului (Parlament, Preşedinte, Guvern, autorităţi centrale sau locale) – http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/MAPN/3.%20Materiale%20de%20formare%20Politici%20publice.pdf

[3] LEGEA educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011 disponibilă, gratuit, la http://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/125150.