Cuprins:
Introducere și Advocacy – etape mari simplificate
I.Stadiul demersului nostru – rezumare
II.Monitorizăm și intervenim până când Primăria implementează ce am obținut în Dezbaterea publică; nu picăm în capcane
III.Rezumarea celor rezolvate, fără costuri financiare
IV.Final capitol: cunoașterea drepturilor, advocacy aplicat, bine țintit au ajutat la rezolvarea problemelor; folosim instrumentele și în viitor, la nevoie
Introducere și Advocacy – etape mari, simplificate
Ghidul oferă instrumente practice. Toate episoadele Ghidului, de până acum, le avem la: https://www.facias.ro/proiecte-2/. Vom relua datele din introducere în fiecare episod al Ghidului, pentru a ne fi mai ușor să legăm informațiile între ele, unitar.
Situația ipotetică de abuz comis de o instituție a statului, cu victime colective:
Situație ipotetică:
Primăria din comuna X a decis să nu mai acorde burse celor cca. 600 de elevi de clasele I-XII.
Există Legea educației naționale nr.1 din 5 ianuarie 2011, actualizată, care spune clar că elevii au dreptul la bursă. În concluzie, în această situație ipotetică, am putea vorbi de un abuz colectiv comis de o instituție a statului.
Abuzul statului:
Primăria este o instituție a statului. Elevii au dreptul, prin lege, la burse. Instituția statului încalcă un drept, asigurat prin lege, al unei comunități (comunitatea elevilor).
Am identificat cele trei probleme pe care le considerăm cele mai importante de rezolvat:
● copiilor li s-au tăiat toate bursele – sociale și de merit;
● în localitate sunt mai mulți părinți plecați la muncă sezonieră afară, iar copiii lor sunt lăsați în grija rudelor;
● avem un abandon școlar de 5% (din toți copiii care au intrat în clasa I, doar 95% termină și liceul).
Note:
▪ Pentru că noi ne ocupăm, în cadrul acestui proiect, de metode de contracarare a abuzurilor comise de instituţiile statului, este nevoie să știm, de exemplu, care din situaţiile de mai sus au la bază un astfel de abuz.
▪ Astfel, instrumentele de advocacy din Ghid pot fi utilizate nu doar în situații de abuz, ci și atunci când dorim să obținem ceva, legitim de la cei care ne conduc/ ne reprezintă ca urmare a votului nostru.
Când un act administrativ al unei instituții a statului generează un abuz cu victime colective, înseamnă că vom ataca acel act administrativ normativ. În asemenea condiții, victimele abuzului, având același interes, au o soluție optimă: să se asocieze pentru a avea șanse mai mari în rezolvarea problemei cu care se confruntă, în lupta cu respectivul abuz.
Advocacy este procesul de influențare transparentă (onestă și la vedere) a politicilor publice în favoarea grupurilor de interese legitime (și noi, cetățenii abuzați într-un drept asigurat prin lege, reprezentăm un asemenea grup).
Advocacy – etape mari, simplificate:
Păstrăm rezumarea advocacy la câteva etape mari, pe întreg parcursul Ghidului care tratează acest domeniu:
1. Eu, cetățeanul X (și/sau firma Y), sunt victima unui abuz comis de statul român: instituția încalcă un drept pe care o lege mi-l asigură.
2. Abuzul comis de instituția statului nu mă afectează doar pe mine, ci pe mulți alții. Aflu cine sunt aceștia și le propun să ne apărăm interesul împreună, pentru că suntem un grup cu un interes legitim și dorim să rezolvăm problema. Am aflat cine are aceeași problemă și dorește rezolvarea. Am creat grupul.
3. După ce am identificat problema (abuzul/ situația care ne nedreptățește) și am aflat că suntem mai mulți cu acelaşi interes, vedem ce nevoi avem și cine ne poate ajuta în demersul nostru, care nu va fi uşor, dar va face dreptate multor victime.
4. Vom constata, cel mai probabil, că membrii grupului nostru de victime nu pot asigura, împreună, toate cele necesare pentru succesul demersului, că nu avem resurse financiare suficiente și nici nu ne putem descurca în hățișurile legislației și administrației.
5. Inventariem ce am putea asigura, prin grupul nostru. Avem două posibilități:
– mergem la o firmă cu experți în advocacy
– apelăm la un ONG cu expertiză
I. Stadiul demersului nostru – rezumare
În ultimele trei săptămâni, am exemplificat, pentru situația ipotetică: identificarea problemei/ abuzului; am aflat ce are de spus școala în care învață copiii noștri (a trimis o adresă la Inspectoratul școlar), dar problema nu s-a rezolvat, copiii tot nu primesc burse; am realizat că, deși mulți doresc rezolvarea situației, puțini se implică real; am identificat aliații cu care să pornim la drum și am realizat grupul nostru de interese legitime (interesul nostru legitim este acela ca elevii să primească bursele). Apoi, am început să dăm o formă unui plan general de activități, am formulat problemele pe care le dorim rezolvate, am stabilit ce competențe generale ne sunt necesare (echipa de lucru), am analizat problemele după mai multe criterii pentru a ne da seama ce șanse avem. Am analizat harta intereselor pentru a ști de unde pot fi generate eventuale susțineri sau piedici în realizarea obiectivului.
Chiar dacă nu ne descurcăm singuri, avem deja sprijinul ONG-ului din localitatea X, al unui avocat și identificăm cadre didactice care ar vrea să se alăture efortului nostru (este posibil să fie de acord să ne ajute, fără a fi vizibili la început, și ar fi de înțeles, așa încât ne bucurăm de suport).
Avem deja o mică echipă, dar mai avem nevoie acum de cineva care să ne ajute să înțelegem cum stă treaba cu bugetul Primăriei și ce putem face să se modifice. Ne-ar ajuta un contabil, de pildă. Încă mai putem căuta.
Completăm necesarul de informații, în baza Legii 544 din 2001, prin solicitări transmise către școală, Primărie, Consiliul Județean, Ministerul Educației. Depunem plângerea prealabilă prin care contestăm hotărârea Consiliului Local prin care s-a decis că elevii nu mai primesc burse. Pregătim dezbaterea publică (ne-am interesat deja, anterior, care sunt regulile unei dezbateri publice, ce material și calendar avem, ce echipă și responsabilități), depunem eforturi, și reușim, ca dezbaterea publică să fie realizată cu micul ONG local și /sau partenerul mai experimentat, dacă avem un agreement și în parteneriat cu Primăria X (propunere justificată de faptul că Primăria a mai organizat astfel de dezbateri, iar noi nu ne-am încărca cu costuri suplimentare, și am rezolva, măcar parțial, problema. Ce pot fi demonstrate, pe calcule, ca fiind utile).
Nu vom ataca persoanele, ci acțiunile și vom propune soluții aplicate, pentru a rezolva problemele, venind cu propuneri bazate pe calcule utile, să minimizăm șansele unui refuz. Nu este suficient să spunem VREM, ci trebuie să spunem de ce vrem, și de unde se finanțează cererea noastră (ce propunem, în raport cu bugetul primăriei X). Deseori se întâmplă ca decidenții să nu fie, neapărat, rău intenționați, ci să nu fi văzut soluțiile problemelor noastre ori să fi ales calea cea mai simplă, dacă nu au întâmpinat opoziție (nu am monitorizat și am observat abia când era târziu, că elevii nu mai primesc burse). Am organizat dezbaterea publică împreună cu un partener care are deja infrastructura necesară. Pentru că am lucrat respectând regulile de bază ale unei dezbateri publice, la final ne este mai clar ce am obținut, iar asta ne dă speranță că nu ne-am mobilizat degeaba.
Elevii vor primi bursele minime de 100 lei lunar (și retroactive), de la începutul anului școlar ele vor fi suplimentate de Primărie, prin rectificare bugetară, iar până la finalul anului, pe lângă alocarea a 0,3% din bugetul Primăriei X, va exista un proiect scris, cu finanțare din fonduri structurale care are ca beneficiar copiii din grupurile defavorizate.
II. Monitorizăm și intervenim până când Primăria implementează ce am obținut în Dezbaterea publică; nu picăm în capcane
De acum vom monitoriza atent, măcar săptămânal, toate acțiunile Primăriei X. Nu uităm că Primăria este obligată de Legea 52/2003 să fie transparentă în decizii.
Dacă, totuși, Primăria X dă semne că nu va onora în totalitate cele convenite, aflăm cauzele reale și, din nou, interenim. Dacă Primăria X nu respectă calendarul, transmitem opiniei publice (prin toate canalele disponibile, inclusiv mass-media) semnale de alarmă. Apoi, putem protesta vocal, pentru că și protestele sunt un instrument democratic. Decidenții, când au de-a face cu cetățeni informați, activi, realiști, cu soluții practice, se vor gândi de două ori înainte de a lua decizii. Dacă nu sunt motivați de bună-credință, atunci de teama noastră.
Ce mai avem de făcut, minimal?
Săptămânal, trimitem solicitare, în baza Legilor 44 și 52, să ne fie transmis stadiul de implementare a celor agreate le dezbaterea noastră publică.
În maxim trei săptămâni, noi vrem ca Bugetul să fie rectificat, ceea ce înseamnă că avem tot interesul de a avea sprijinul comunității și al decidenților.
Transmitem solicitare de sprijin, bine motivată, tuturor consilierilor locali, pentru că ei vor vota. Comunicăm cu ei și facem public acest lucru, pentru ca ei să aibă cât mai puține pârghii de a ne ”păcăli”.
Vom fi foarte atenți și vom cere să fim implicați, alături de școală, în realizarea metodologiei de acordare a burselor (decidenții le vor mări, dar pot împuțina numărul beneficiarilor, prin anumite condiții).
La cel mai mic semn de opoziție acționăm. Participăm la orice dezbatere publică.
În ultimă instanță, apelăm și la o scrisoare Deschisă, prin care, cu semnăturile tuturor părinților, bunicilor (se vor aduna mulți votanți prin semnatarii noștri) vor promite decidenților că, la următoarele alegeri, vor veni ei la noi să îi votăm, iar noi vom ține cont și nu îi vom vota, pentru că nici ei nu ne-au susținut copiii!
Nu ne lăsăm ”adormiți” de promisiuni, până nu vedem totul materializat și banii în contul copiilor, plus proiectul scris. Nu uităm de el pentru că el va ajuta copiii defavorizați!
Acest capitol al Ghidului Practic, dedicat procesului de advocacy în a obține transparent și legal ce dorim de la decidenții noștri, dacă ei au ”pierdut calea”, a fost realizat de echipa proiectului ”Fii informat, nu abuzat!”, tocmai pentru a arăta, aplicat și simplificat, cum putem rezolva problema dacă ne unim în jurul unui scop comun, lucrând cu ceea ce ne unește, nu cu ceea ce ne desparte.
Este drept, procesul de advocacy este complex, dificil. Noi, în cadrul acestui capitol am luat o situație ipotetică în care am urmărit soluționarea unui abuz comis de instituția statului (faptul că elevii nu primeau nici bursa minimă obligatorie), dar și obținerea unor drepturi pentru copii (suplimentarea burselor și suport pentru copiii defavorizați). Neacordarea acestor drepturi este injustă, dar nu reprezintă un abuz pentru că nu îndeplinește condițiile necesare, cum am mai motivat pe parcursul Ghidului Practic.
Vă asigurăm că am simplificat cât de mult am putut tocmai pentru că, dacă vrem să schimbăm ceva în bine, să știm, minimal, ce avem de făcut. Dacă urmăm pașii din ghid nu avem cum să nu reușim, în mare măsură, să obținem ce dorim, cu condiția de a ne baza pe calcule reale și să fim atenți la bugetul Primăriei, în cazul de față.
Echipa proiectului și-a propus să arate cum, împreună, cu efort, dorință și puțină știință, fără resurse financiare, pe parcursul a două luni de vacanță școlară, putem să acționăm țintit, aplicat.
Decidenții vor să fie bine văzuți de comunitate, iar noi putem avea putere să ne apărăm drepturile, cu legea în mână, cu parteneri de bună credință, cu răbdare și cunoscându-ne drepturile pe care, firesc, nu le dorim încălcate.
La final, când am obținut rectificarea bugetară, bursele pentru copii și am văzut Proiectul scris, gata să fie depus, nu uităm să trimitem scrisori în care ne manifestăm mulțumirea pentru cele materializate și, dacă ceva nu s-a materializat, să arătăm și acest lucru și să continuăm.
De asemenea, nu uităm să ne ținem la curent partenerii, publicul, grupul cu evoluția. Nu uităm de ei după ce ”ne-am văzut cu sacii în căruță” și nu călcăm pe urmele decidenților.
Monitorizăm implementarea a tot ce am obținut:
PROBLEME PE CARE LE DORIM REZOLVATE URGENT:
1) Respectarea drepturile legale ale elevilor la bursă
1.a) Bursele minime prevăzute de lege ca obligatorii (100 lei lunar), restante, vor fi livrate copiilor, cel târziu, în prima săptămână a noului an școlar. Banii vin de la Guvernul României, conform legii.
1.b) Primăria X va organiza o dezbatere publică și ședință de Consiliu Local, în maxim două săptămâni, în regim de urgență, pentru modificarea Bugetului. Trebuie să știm că aceste chestiuni durează, nu se pot face peste noapte.
???? Pe ordinea de zi a Dezbaterii publice organizate de Primăria X va fi, în capul listei, propunerea noastră:
???? Alocarea a 3% din Buget, către bursele copiilor. Este vorba de diferențele pe care, în măsura posibilităților, autoritățile locale le pot asigura, pentru a suplimenta valoarea minima obligatorie, de 100 lei burselor. În Bugetul pe anul în curs, modificarea va viza doar lunile septembrie-decembrie, iar dreptul nu va fi acordat retroactiv. Este un rezultat bun, ținând cont că legea spune că Primăria poate face acest lucru, dar nu e obligată!
???? Procentul de 3% va fi păstrat și în Proiectul de buget pentru anul următor. Primăria face acest proiect până, cel târziu, în septembrie – octombrie, deci vom îi monitoriza acțiunile pentru a ne asigura că promisiunea obținută va fi materializată.
???? Ce am obținut, la această cerință, vă spunem noi, este onorabil. Nu potem obține tot, iar Primăria va face eforturi. În plus, Primarul va dori să candideze pentru un nou mandat și nu dorește ca atâția părinți și bunici să îl ”renege”. În plus, vrea să fie văzut ca cel care a ”rezolvat” problema.
2) Suport pentru copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate
???? În Proiectul de Buget pentru anul următor, Primăria X va introduce alocarea de 0,3% din buget, pentru copii, cu părinții plecați în străinătate, să le asigure hrană caldă, suport la teme și consiliere psihologică. Cerem organizarea unei dezbateri publice pe această temă, în, cel mult, trei luni.
???? În plus, Primăria X, împreună cu ONG-ul mic, local care ne-a ajutat (așa, ne asigurăm că proiectul va fi făcut și depus, la timp), vor realiza și depune un proiect pe fonduri norvegiene, care să aibă ca public țintă chiar copiii din categoriile defavorizate. Primăria și ONG-ul și-au asumat că draftul proiectului va fi gata până în luna noiembrie.
Astfel, am obținut promisiunea fermă a unui suport, prin buget, dar și suplimentat printr-un proiect pe care îl dorim a fi aprobat, deci putem propune să ne implicăm, să ajutăm.
3) Program de prevenire a abandonului școlar
În localitatea X avem un abandon școlar de 5% (din toți copiii care au intrat în clasa I, doar 95% termină și liceul).
???? Primăria X promite ca, într-o lună, să identifice soluții pe care să le aducă în fața noastră.
În plus, această componentă va fi introdusă și în proiectul propus a fi realizat de Primărie în parteneriat cu micul ONG local.
III. Rezumarea celor rezolvate, fără costuri financiare
Până acum, în vreo două luni și jumătate, am făcut următoarele:
● Am întrebat la școală, iar școala a trimis o adresă la Primărie, la Inspectoratul Școlar și la Minister. Răspunsurile au venit, dar au fost evazive și nu au rezolvat problema;
● Am aflat că tăierea burselor reprezintă un abuz, iar celelalte două (abandonul școlar și copiii lăsați în grija rudelor) reprezintă o problemă care are nevoie de soluții, dar nu am găsit să reprezinte și un abuz;
● Am reușit să ne adunăm, cât de cât, într-un grup organizat, cei care avem aceeași problemă și dorim rezolvarea;
● Am formulat problemele pe care le dorim rezolvate, scurt, la obiect, cu cerințe clare și ne-am creionat un plan de activități generale, pentru a ști ce avem de făcut, în continuare;
● Am analizat problemele după anumite criterii, pentru a le prioritiza;
● Am creionat o hartă a intereselor, pentru a vedea cine este de partea noastră, cine nu, ce resurse au;
● Am stabilit ce fel de abilități sunt necesare pentru echipa de lucru;
● Ne interesăm ce înseamnă o dezbatere publică (Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 (*republicată*) privind transparența decizională în administrația publică );
● Am analizat harta intereselor pentru a ști de unde pot fi generate eventuale susțineri sau piedici în realizarea obiectivului;
● Am completat necesarul de informații pentru demersul nostru și am căutat/ găsit aliați cu expertiză;
● Am depus plângerea prealabilă pentru acte administrative normative și am solicitat rezolvarea nedreptății/ abuzului;
● Am pregătit dezbaterea publică pe care o vom organiza: materialele, datele de contact, invitațiile, atribuțiile celor care organizează, contactele mass-media etc.;
● Știm clar ce trebuie să obținem la finalul dezbaterii publice; timpul nu este de partea noastră, pentru că mai avem o lună până la începutul școlii;
● Am organizat dezbaterea publică; am realizat și transmis Raportul Dezbaterii publice;
● Am obținut următoarele promisiuni:
✔ elevii vor primi bursele minime obligatorii și retroactive (aceasta este un fapt, pentru că reprezintă și răspunsul primit la Plângerea prealabilă transmisă anterior)
✔ Primăria va modifica bugetul pentru anul în curs, iar bugetul de anul viitor va prevedea 3% pentru suplimentarea burselor și 0,3% pentru copiii din grupurile defavorizate (aici ținem cont că sunt promisiuni și vom monitoriza/interveni, astfel încât ele să se materializeze, ceea ce înseamnă că participăm la toate ședințele Consiliului Local sau dezbateri publice, să ne asigurăm că devin realitate)
✔ Primăria și ONG-ul local vor fi parteneri pentru realizarea, depunerea și implementarea unui Proiect cu finanțare norvegiană, pentru a soluționa problemele nr. 2 și 3 din lista noastră.
● Am consumat, adunat, cel mult 32 de zile zile, dar nu am cheltuit bani;
IV. Final capitol: cunoașterea drepturilor, advocacy aplicat, bine țintit au ajutat la rezolvarea problemelor; folosim instrumentele și în viitor, la nevoie
Ne vom asigura că Primăria va organiza, în timp util ședința de Consiliu Local, va propune modificarea Bugetului local în sensul celor agreate și va scrie, ]n parteneriat cu ONG-ul local, proiectul pe care l-a promis.
Monitorizăm tot ce ține de implementarea celor obținute și intervenim ori de câte ori e necesar până când Bugetul este rectificat, proiectul este scris și copiii au banii în cont.
Acum, știm cum putem proceda, în raport cu decidenții, pentru a face dreptate în cazul abuzurilor comise de instituțiile statului. Vom utiliza instrumentele și cu alte ocazii, nu neapărat în cazul unui abuz, cum am văzut. În exemplul nostru ipotetic am avut doar un abuz, celelalte două probleme rezolvate nu reprezintă un abuz. Pe măsură ce vom apela mai mult la aceste instrumente, nu avem cum să nu devenim mai buni, iar decidenții nu au cum să nu țină cont de noi. Nu vom obține tot, dar va fi o negociere. Avem grijă la calcule, argumente, norme legale și știm care sunt îndatoririle decidenților. Noi avem grijă să cerem soluționarea unor probleme celor care o au în fișa postului sau instituției ierarhic superioare în raport cu problema de rezolvat. Atacăm și rezolvăm situații, iar beneficiarii sunt grupurile pe care le reprezentăm, care își obțin și conservă drepturile legale.
Am ajuns la finalul acestui capitol de advocacy, pentru cazurile de abuz colectiv comis de instituții ale statului. Am vorbit despre instrumente pe care le putem utiliza gratuit. Vedem că avem undița și manualul. De pescuit, vom pescui noi, pentru că, noi ne putem ocupa de interesele noastre.
