Că și cetățeni ai unui stat democratic, ce are drept fundament Constituția, avem atât îndatoriri cât și drepturi. Acestea sunt stipulate atât în Legea Fundamentală în Titlul al doilea denumit ,,Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale” cât și în ,,Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene”. Deși este prevăzut clar faptul că ,,Cetățenii sunt egali în față legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”[1], acest lucru nu împiedică abuzurile efectuate în mod constant de către instituțiile publice care uită că principalul lor obiectiv este de a asigura ocrotirea cetățenilor și bună dezvoltare a societății că și un întreg.
Un fenoment ce are niște proporții alarmante în special în țară noastră este reprezentat de violență domestică. Doar în primele 7 luni ale anului 2020 au fost înregistrate aproximativ 4.856 de ordine de protecţie provizorii împotriva violenței domestice. Peste 96% dintre autori sunt bărbați. 29.728 de apeluri telefonice care reclamau violenţă domestică au fost înregistrate în 2020 la 112. Numărul victimelor este în jur de 5.431, din care 450 sunt bărbaţi, iar 4.606 sunt femei. Victime minore sunt 170 de băieţi şi 105 fete, iar 212 persoane și-au pierdut viață[2]. Aceste cifre provenite din rapoarte oficiale nu reflectă decât o treime din realitatea cruntă care ne înconjoară. O întrebare pe care fiecare dintre noi ar trebui să și-o pună este: ,,De ce aleg victimele unor astfel de violențe să se complacă în situația lor, în loc să o facă publică și să ceară ajutorul organelor competente?”. Ei bine, unul dintre motive și cel mai uzual este faptul că în ciuda disperării victimelor, instituțiile publice de cele mai multe ori răspund unor astfel de cazuri cu indiferență, repulsie,ba chiar sunt amuzați sau adopta o atitudine de impasibilitate și lipsa de empatie. Cumularea acestora duce la grave abuzuri ale statului și ale instituțiilor sale.
Suntem în fiecare moment al zilei, fără a reuși să ne dăm seama, înconjurați de victime atât ale violenței domestice, cât și ale abuzurilor statului. Auzim aproape zilnic prin intermediul mass-media de tot felul de cazuri, însă am rămas profund marcată și indignată de unul despre care am auzit fugitiv în comunitatea mea care o și avea drept protagonistă pe o tânăra mămică care se află în impasibilitatea de a se elibera de partenerul și tatăl copilului ei abuziv. Această a sunat de mai multe ori la poliție, însă apelul care avea menirea de a o salva, mai mult a amplificat stresul și teroarea la care deja atât ea, cât și fetiță, în vârstă de doar trei anișori erau expuse. În loc să fie escortată într-un loc sigur, această a fost lăsată în apartamentul celor doi de unde urmă să fie preluată de rude, însă acest lucru nu s-a petrecut deoarece partenerul a reclamat-o că fiind autoarea furtului unei bijuterii valoroase de a sa. Femeia a fost percheziționată și dusă la secție de poliție, funcționarii prioritizand reclamația furtului și nu pe cea a violenței domestice, omițând faptul că femeia putea beneficia de un ordin provizoriu de protecție. (un ordin de protecţie provizoriu e valabil 5 zile, iar victima trebuie să-l prelungească la instanţă). Un caz asemănător a fost prezentat și de al campania ,,Pumnul loveşte, indiferenţa ucide”, semnată de Carmina Pricopie şi Maria Coman, în exclusivitate, la ,,News Hour with CNN”, unde în mod asemănător o mămică nu a fost înștiințată de posibilitatea solicitării unui ordin de restricție de către organele poliției.
Primul drept încălcat în această speță este ,,Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică” stipulat chiar în cadrul Constituției, capitolul II, art. 22., alineantul (1) și (2), dar și cele prevăzute de Codul de procedură penală – drepturile persoanei vătămate, ale părţii civile şi măsurile de protecţie, legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001, legea nr. 217 din 22 mai 2003, legea nr. 211 din 27 mai 2004. În Legea nr. 135/2010 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală, art. 113. ne este prezentat un drept extrem de important al părții vătămate, care în cazul de mai sus nu a fost respectat:,,(2) Sunt prezumate vulnerabile victimele copii, victimele care sunt în relaţie de dependenţă faţă de autorul infracţiunii, victimele terorismului, ale criminalităţii organizate, ale traficului de persoane, ale violenţei în cadrul relaţiilor apropiate, ale violenţei sexuale sau ale exploatării, victimele infracţiunilor săvârşite din ură şi victimele afectate de o infracţiune din cauza prejudecăţilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu caracteristicile lor personale, victimele cu dizabilităţi, precum şi victimele care au suferit un prejudiciu considerabil că urmare a gravităţii infracţiunii. (3) Dacă persoana vătămată sau partea civilă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), organul de urmărire penală îi aduce la cunoştinţă măsurile de protecţie care pot fi luate, conţinutul lor şi posibilitatea de a renunţa la acestea. Renunţarea persoanei vătămate sau a părţii civile la luarea măsurilor de protecţie se consemnează în scris şi se semnează de către această, în prezenţa reprezentantului legal, dacă este cazul.”.
Din punctul meu de vedere, pentru a soluționa și combate astfel de probleme trebuie pus bine la punct un plan care vizează două tabere: cetățenii afectați și cei care îi reprezintă în instanța, mai exact avocații acestora. Că și persoane afectate primul pas este depunerea unei plângeri la secția de poliție de care aparține individul, ulterior solicitarea unui ordin provizoriu de protecție care este valabil timp de cinci zile, dar care oferă posibilitatea de a fi prelungit în instanța. Prin ordinul de protecție, instanța poate dispune în scopul înlăturării stării de pericol mai multe măsuri: evacuarea temporară a agresorului din locuință, obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime față de victim, interzicerea agresorului de a mai avea contact, chiar și prin telefon, cu victim, încredințarea copiilor minori, obligarea agresorului să predea armele deținute poliției, interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumitel localități.[3]De asemenea, aceste persoane pot și sunt sfătuite să apeleze la centre de zi unde pot fi asistate 24/24 de personal calificat și unde pot stă pe o perioada limitată însă locația fiind secretă, astfel fiind feriți de pericole în timpul șederii. Că și cetățean a cărui drept a fost încălcat, acesta trebuie să se sesizeze unor fundații ce au că și scop apărarea lor și îmbunătățirea relațiilor dintre națiune și instituțiile publice.Refuzul nemotivat al angajatului statului de a îndeplini atribuțiile de serviciu se poate pedepsi, de exemplu, cu micșorarea salariului sau destituirea din funcție, potrivit Codului Administrativ în plus, Legea contenciosului Administrativ avem prezența legea nr. 554/2004 care prevede pentru ce situații mergem în instanță și cum vor fi ele soluționate. Tot potrivit acestei „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competențe, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”[4]. Ulterior victima are dreptul dea merge în instanța cu acuzațiile sau de a se alia cu alte persoane aflate exact în aceeași siuatie și de a își alege un reprezentat al cauzei lor care să meargă în instanța și să le apere drepturile, conform Legeii nr. 135/2010 art.80 alineatul 1 și 2, mai exact un avocat din oficiu. Potrivit art.95 alineatul 2 ,, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea şi să comunice soluţia, precum şi motivarea acesteia , în cel mult 48 de ore.”, însă există câteva cazuri unde procesul poate fi încheiat abia după trei luni. În poziția de avocat din oficiu acesta trebuie să apere drepturile persoanei pe care o reprezintă, să solicite consultarea dosarului pe tot parcursul procesului, ,, (3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a părţilor ori a subiecţilor procesuali principali.” (art. 88). Acesta, totodată, oferă și consiliere persoanelor pe care le reprezintă. Pentru redactarea cererii pentru a obține ordinul de protecție este necesar sprijinul unui avocat specializat în dreptul familiei, Iar pentru un proces împotriva abuzului statului este necesar un avocat în drept penal, a cărui consultanță poate ajunge și la 310 lei pentru 30 de minute. Costul unui avocat cu specializarea dreptului familiei este în jur de 150 de lei pentru o ședință de 30 de minute.[5] Un alt mod ce duce la soluționarea situației este de a prezența incadrul public a cazului prin binele cunoscute instrumente mass-media. Cu cât publicul larg este constiient de abuzurile care se pot face cu atât atenția în această direcție este sporită, astfel de episoade reducându-și numărul și intensitatea. Pornirea campaniilor și chiar introducerea în școlile generale, dar și licee a activităților ce vizează lupta anticorupție, anti-abuz și cunoașterea drepturilor de care dispunem.
Că și puncte slabe ale unui astfel de plan le-am descoperit pe următoarele: durata, în astfel de cazuri și un minut poate face diferența, astfel fiind puțîn mai ineficiente procesele ce durează mai mult de 48 de ore, de asemenea nu orice victima își poate permite suportarea costurilor unui avocat în dreptul familiei sau drept penal. De asemenea fără ajutorul unui avocat într-adevăr bine pregătit câștigarea unui proces împotriva unei instituții publice are șanse mici de reușită.
Webgrafie:
https://www.avocatura.com/av.24833-angela-damian.html; www.mpublic.ro;
https://www.zandomeni.ro/cum-obtinem-ordinul-de-protectie; https://www.facias.ro/fii-informat-nu-abuzat;
Bibliografia: Constituția României și legislația conexă – Ed. a 6-a, rev., editura ,,Universul Juridic”, București , 2021; Legea nr. 135/2010
[1] Constituția României și legislația conexă – Ed. a 6-a, rev., editura ,,Universul Juridic”, București , 2021
[2] www.mpublic.ro
[3] https://www.zandomeni.ro/cum-obtinem-ordinul-de-protectie/
[4] FACIAS, Ghid practic: Rezumare: Ce facem în fața unui abuz al autorităților?
[5] https://www.avocatura.com/av.24833-angela-damian.html
AUTOR: C. C.-N.
Facultatea de Administrație Publică și Management
