1.Descrierea situației abuzive
La finele anului 2019 în orașul Wuhan, China a izbucnit virusul SARS COV-2 care s-a răspândit într-un mod alarmant în toată lumea, generând o criză epidemiologică la nivel global.
Sistemul de sănătate a fost cel mai puternic afectat de pandemia de Covid-19, în special medicii și lucrătorii din domeniul sănătății care s-au aflat în prima linie în tratarea pacienților cu noul coronavirus. Numărul mare de îmbolnăviri în rândul personalului medical a demonstrat fragilitatea sistemului de sănătate în cazul unei mari pandemii. Nesiguranța la locul de muncă, lipsa echipamentului de protecție de bună calitate, testarea cu întârziere, precum și volumul excesiv de muncă, au reprezentat surse de încălcare a drepturilor de care ar trebui să beneficieze personalul medical.
Începând cu data de 22 ianuarie 2020, Guvernul României a demarat o serie de măsuri de prevenție, inclusiv atribuirea calității de spitale COVID a unui număr de șase astfel de unități medicale, în cadrul acestora urmând să fie tratați pacienții care au contactat virusul.
Momentul critic pentru țara noastră a fost pe data de 26 februarie 2020, când un tânăr din județul Gorj a fost diagnosticat cu coronavirus. În urma unor investigații s-a aflat faptul că tânărul intrase în contact cu un cetățean italian ce vizitase România.
Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență a hotărât suspendarea procesului de învățământ în grădinițe, școli gimnaziale, licee, instituții postliceale și școli profesionale în perioada 11-22 martie 2020. CNSSU a menționat la momentul respectiv că această acțiune se poate prelungii în funcție de situație. Toate legăturile dintre România și Italia au fost întrerupte.
Zilele de 17 martie 2020 și 21 martie 2020 au marcat momente memorabile pentru România contemporană, deoarece au fost emise primele Ordonanțe Militare prin intermediul cărora s-au luat anumite măsuri pentru prevenirea răspândirii coronavirusului: s-au închis teatrele, restaurantele, totodată s-a interzis circulația, cu excepția anumitor cazuri justificate.
Din momentul în care a fost declarată pandemia, specialiștii s-au confruntat cu găsirea unor remedii pentru tratarea virusului și pentru diminuarea răspândirii, astfel că au apărut o serie de vaccinuri. În prezent, vaccinarea este posibilă, însă aspectul necunoscut este durata protecției postvaccinale.
Un concept nou apărut în anul 2021 este acela al certificatului verde ce atestă faptul că o persoană a fost fie vaccinată împotriva COVID-19, fie testată și are un rezultat negativ, fie a contactat virusul și s-a vindecat. Această atestare a devenit indispensabilă în prezent, în urma hotărârii adoptate de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, care a impus certificatul verde ca pașaport de acces în incinta instituțiilor publice. Accesul tuturor cetățenilor, exceptând angajații instituțiilor publice centrale și locale, regiilor autonome și operatorilor economici se face pe baza certificatului.
Această măsură reprezintă o acțiune din partea autorităților pentru a-i determina pe cetățeni să se vaccineze.
Însă, majoritatea persoanelor fie trebuie să achite dări către stat, fie au nevoie de anumite documente. În prima zi de aplicare a noii hotărâri, cetățenii nevaccinați s-au simțit discriminați din cauza faptului ca accesul în incintele autorităților le-a fost limitat și astfel s-au generat situații neplăcute și conflicte.
În fața Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, întrebată de reporteri despre certificatul verde, o doamnă în vârstă a spus: “Am trecut prin boala dar nu stiu cum sa-l scot de pe internet, mi-au zis cautati pe net si scoteti, noi la varsta noastra nu stim cum sa-l scoatem”. (Haos cu restricțiile! Oameni revoltați că nu pot intra în instituțiile publice: “Umilită, așa mă simt în țara mea”)
Revoltele în fața deciziilor luate de autorități au fost numeroase, o altă doamnă în etate a afirmat: “Umilită… Umilită m-am simțit… să nu mă lași într-o instituție publică în țara mea”. (Haos cu restricțiile! Oameni revoltați că nu pot intra în instituțiile publice: “Umilită, așa mă simt în țara mea”)
Și tinerii sunt nemulțumiți de politicile în vigoare: “Sunt măsuri foarte discriminatorii. Eu sunt însărcinată și nu pot să îmi asum riscul unui vaccin experimental”. (Haos cu restricțiile! Oameni revoltați că nu pot intra în instituțiile publice: “Umilită, așa mă simt în țara mea”)
La polul opus se află Poșta Română, împreună cu instanțele de judecată și parchetele care își păstrează în continuare ușile deschise pentru cetățenii care nu dețin pașaportul de acces în instituțiile publice.
Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Suprem al Magistraturii a ajuns la concluzia, dupa ce s-a documentat atent cu privire la hotărârea de guvern 1130/2021 că prevederile nu se aplică instanțelor de judecată și parchetelor, deoarece restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți se poate face doar prin lege. Având în vedere că legea 55 din 2020 pentru prevenirea și combaterea pandemiei de COVID 19 „nu conține dispoziții care să restrângă exercițiul dreptului fundamental privind accesul la justiție, actele normative de rang inferior, date în aplicarea acestei legi, nu pot fi interpretate, sub nicio formă, în sensul că ar putea cuprinde astfel de restrângeri”, se arată în punctul de vedere al CSM. (Fără certificat verde în săli de judecată și parchete, deși sunt instituții publice)
2.Corespondența între situația analizată și articolele din legi care pot fi utilizate în soluționarea situației
Actualmente, cetățenii nu se bucură de egalitate în drepturi, deoarece unii dintre aceștia, adica cei fără certificat verde nu își pot procura documentele de care au nevoie de la anumie instituții, nu pot achita taxele și impozitele la ghișeele specifice. Un act legal cu care aceștia ar putea ataca în instanță statul român este articolul 108 din Constituția României, republicată, Guvernul României aprobă Strategia națională pentru prevenirea și combaterea discriminării „Egalitate, incluziune, diversitate” pentru perioada 2018-2022. „Strategia națională pentru prevenirea și combaterea discriminării „Egalitate, incluziune, diversitate” pentru perioada 2018-2022, denumită în continuare Strategia, își propune să reducă numărul cazurilor de discriminare din societatea românească, să promoveze egalitatea în drepturi și de șanse pentru toți, prin măsuri coerente, integrate și interinstituționale, astfel încât să contribuie la dezvoltarea unei societăți care este inclusivă și în care diversitatea este prețuită”. (Hotărâre a Guvernului privind aprobarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea)
Contraargument al legii prezentate mai sus pe care l-ar putea aduce tabăra adversă (persoanele vaccinate) este Legea Vaccinării – 10.04.2017, care prezintă atât în art. 1 Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea activității de vaccinare în vederea prevenirii și limitării răspândirii bolilor transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare în populația generală, în România, cât și art. 2 Scopul activității de vaccinare a populației este asigurarea dreptului la sănătate individuală și colectivă, prin eliminarea sau reducerea morbidităţii, invalidităţii şi a mortalităţii prin boli transmisibile. (LEGE privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România)
Consiliul Europei nu recomandă vaccinarea obligatorie, „Certificatul verde” şi discriminarea în funcţie de criteriul vaccinare. Prin rezoluţia 2361/2021 (Covid-19 vaccines: ethical, legal and practical considerations) a CE se interzice statelor membre să facă obligatorie vaccinarea împotriva COVID-19 şi se prevede că vaccinarea nu poate fi utilizată ca un criteriu de condiţionare a drepturilor. Toţi cetăţenii au acelaşi drept la prudenţă şi la un consimţământ informat şi nimeni nu ar trebui condamnat pentru alegerea pe care o face cu privire la propria persoană. Vaccinarea nu este o obligaţie!
Aşadar, exercitarea unor presiuni directe sau indirecte în sensul acceptării vaccinării nu dă dovadă de etică şi morală și nici nu poate fi justificată. (DECLARAȚIE DE PRESĂ)
Plan de acțiune din două perspective: perspectiva cetățenilor afectați & perspectiva avocaților care l-ar consilia pe cetățean
Scop: Transformarea României într-un stat în care cetățenii sunt implicați mai activ în adoptarea actelor normative.
Obiectivele planului de acțiune sunt:
- Evaluarea de către cetățenii nevaccinați a deciziilor adoptate la nivel național și identificarea gradului de satisfacție cu privire la protecția și prevenția în cazul virusului SARS-CoV-2;
- Identificarea soluțiilor propuse de cetățenii nevaccinați în colaborare cu avocați specializați în soluționarea problemelor de ordin public.
Activități:
- Pentru a determina gradul de satisfacție a cetățenilor cu privire la măsurile adoptate de către Consiliul Național al Situațiilor de Urgență se va distribui un chestionar la nivel național, atât în format electronic, cât și pe suport hârtie. Acesta va avea ca grup țintă persoanele nevaccinate de pe teritoriul României, iar rezultatele vor fi interpretate și publicate cu ajutorul Fundației pentru Apararea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului pe site-ul acestora.
- Interviuri de grupuri organizate la nivelul fiecărei instituții publice, cu întrebări prestabilite și posibilitatea înregistrării răspunsurilor oferite de către cetățeni.
- Pentru a implica cetățenii în găsirea celor mai bune soluții, statul român prin intermediul reprezentanților săi ar trebui să creeze o platformă care să faciliteze oferirea feedback-ului din partea populației.
- Posibilitatea contactării în timp real a unui avocat dintr-o listă ce se găsește pe platforma menționată mai sus. Aceștia vin în sprijinul cetățenilor ce solicită consiliere în probleme de ordin public.
- De asemenea, pentru a nu discrimina persoanele care nu au acces la internet sau nu au cunoștințele necesare se vor amplasa urne speciale în cadrul fiecărei primării atât la nivel local, cât și central unde persoanelor vor putea introduce o listă cu soluții pentru implementare.
- Punctele slabe ale planului
Cu toate că planul de acțiune elaborat se poate realiza cu alocarea resurselor umane, financiare, informaționale și materiale necesare există și puncte slabe pe care trebuie să le luăm în considerare:
- Există posibilitatea ca numărul cetățenilor care completează chestionarul să fie unul redus;
- Pentru interviu este necesară o perioadă mai lungă de timp pentru colectarea și interpretarea datelor;
- Sunt necesare resurse umane care să se ocupe cu procesul de intervievare a cetățenilor;
- Timpul alocat interpretării datelor este posibil să fie în zadar, întrucât numărul cetățenilor care se vor informa poate să fie unul minim;
- Numărul avocaților regăsiți în platformă poate fi destul de scăzut în condițiile în care ei trebuie să desfășoare aceste activități pro bono;
- Pentru colectarea propunerilor din interiorul urnelor se alocă un interval de timp mai lung, deoarece acestea trebuie centralizate.
3.Concluzii
În cazul de față, recomandarea mea este ca cetățenii nevaccinnați care se simt discriminați să atace în instanță Comitetul Național pentru Situații de Urgență, care a adoptat hotărârea nr. 94 din 25.10.2021 privind stabilirea unor măsuri suplimentare necesar a fi aplicate pe durata stării de alertă pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
În România, putem afirma faptul că autoritățile au luat măsuri în ceea ce privește sănătatea doar în momentele critice și de maximă importanță națională, existând riscul ca nu de fiecare dată soluțiile găsite să fie cele mai potrivite și în beneficiul tuturor cetățenilor.
Acest eseu poate fi utilizat în direcții viitoare de cercetare, dat fiind faptul subiectului de actualitate și importanță interna
AUTOR: M. G.- A.
Academia De Studii Economice, Facultatea De Administrație Și Management Public