Zilele în care trăim nu sunt deloc ușoare pentru mulți dintre noi, mai ales în raport cu situația pandemică în care ne aflam. Aceasta ne afectează aprope în orice detaliu al vieții de zi cu zi, fie că vorbim despre libertatea de circulație, de exprimare, locul de muncă și preponderent resursele necesare întreținerii de zi cu zi și chiar relațiile interpersonale, fie că ne referim la persoanele cu care conviețuim sau entitățile statului cu care luam contact.
În prezenta lucrare vom reflecta asupra dramei femeilor abuzate în aceasta perioada de criză în raport cu statul roman, incapabil de a le proteja drepturile și libertățile.
Un prim caz de violență domestică este acela al Ioanei[1], făcut cunoscut prin intermediul părintelui Damaschin și a asociației sale: Glasul Vieții.
În situația acestei femei, este vorba despre violența care s-a amplificat în gospodăria acesteia datorită soțului ei, care în perioada pandemie nu s-a mai dus la munca, după care au început episoadele violente. Ioana a fost bătuta cu parul, fugărită, agresorul aruncând chiar și cu lemne după ea. În urma unei bătăi cauzata de soțul ei, Ioana a ajuns la spitalul Sfântul Spiridon din Iași, cu mana ruptă, lasându-și copii în casa cu soțul agresor.
Drama acesteia continuă în momentul în care a născut un băiețel cu malformații la inimă și sindromul Down, probleme cauzate tot din cauza soțului. După ce a fost externată din spital, Ioana s-a întors acasă la soțul violent să-și crească singură copiii.
Datorită pandemiei Covid, multe dintre statele lumii și-au închis oamenii în casa și le-au interzis să-și părăsească locuințele, aceștia fiind amenințați cu pedepse pentru zădărnicirea combaterii bolilor, caz în care se află și Ioana, abuzată de soțul acesteia și cu cei doi copii pe e îi are sub întreținere. Statul roman nu a luat în considerare existența acestora și a multor alții de la începutul stării de urgență.
În acest sens, un raport al Centrului Filia pentru anul 2021[2], ne arată cifrele crescute în cazul femeilor abuzate, victime ale violenței domestice pe perioada de pandemie, femei ca Ioana.
Potrivit studiului avem următoarele date statistice:
– aproximativ 33 de femei au fost ucise de parteneri,membri ai familiei sau foști parteneri în perioada ianuarie-august 2021;
– în jur de 1200 de apeluri ale victimelor violențelor domestice au fost preluate de operatorii numărului unic de ajutor 0800500333;
– au fost emise aprocimativ 7100 de ordine de protecție provizorii și 6900 de ordine de protecție, dintre care 2200 au fost încălcate de agresori;
– în majoritatea cazurilor de violență domestică, agresorii au fost bărbați;
Aceste cifre îngrijorătoare sunt doar câteva dintre cazurile raportate autorităților în această perioadă.
Abuzul din partea autorităților statului se comite în momentul în care acestea au închis victimele abuzurilor domestice în casă, alaturi de agresorii acestora. În Romania, spre deosebire de alte state ale UE,cum ar fi Spania, Italia, Franța, nu s-au creat metode prin care femeile să poată contacta poliția sau serviciile de asistență socială în urma unui act de violență domestică, acestea simțindu-se blocate în propria locuință.
Impunerea declarației pe propria răspundere nu include ca și motiv întemeiat pentru părăsirea domiciliului nevoia de a-ți părăsi locuința pentru a-ți salva propria viață din mâna agresorului care locuiește în aceiași casa cu tine.
Așa cum am spus la începutul lucrării, din păcate, cazul Ioanei nu este unul izolat, un alt caz de violență domestică fiind al unei femei în vârstă de 40 de ani care trăia în gospodărie împreună cu fiul acesteia de 11 ani și concubinul în vârstă de 20 ani.
Această femeie a fost manipulată în contextul economic și social , să depindă doar de concubin, acesta manevrâd situația în așa fel încât femeia s-a îndepărtat de familia ei și a fost inclusiv concediată de la locul de munca.
După ce a ajuns în situația de a depinde de concubin, această femeie a început să fie abuzată de cel cu care conviețuia în gospodărie, violența verbală, fizică și psihologică începând să prindă amploare. Victima nu aveam cum să ceară ajutor deoarece era tot timpul cu babatul în casa, acesta recurgând la diferite gesturi pentru a o împiedica să facă acest lucru.
În una din zile, victima a reușit să contacteze un ONG, numit Casa Ioana[3], cu ajutorul căruia a reușit să evadeze din casa și să ajungă la București la sediul asociației.
Și în cazul aceste femei, abuzul realizat de insituțiile statului român, se regăsește în obligativitatea declarației completate pentru a ieși din casă, în caz contrar a emiterii unei amenzi în acest sens. La fel ca în cazul Ioanei, în declarația pe propria răspundere nu există cazul în care poți ieși din casă pentru o problemă de siguranță ce tine de viață și de moarte.
Majoritatea victimelor abuzului de violență domestică, nu au putut avea acces la ajutorul din partea autorităților datorită faptului că le era îngrădit dreptul de libera circulație și acces la libera informație pentru a se putea remedia problema .
Casa Ioana, ONG-ul care a ajutat-o pe femeia de 40 ani în cauza, a primit nenumărate apeluri telefonice în cazuri similare unde victimele nu puteau cere ajutor datorită faptului că erau închise în casă cu agesorul.
Deasemenea nu doar faptul că nu aveau acces la libera circulație le-a îngreunat viața victimelor, dar și faptul că majoritatea dintre acestea, care proveneau din medii defavorizate de trai, nu aveau acces la mediul online pentru a putea cere ajutorul autorităților.
Datorita săraciei din țară, multe dintre femeile abuzate nu au acces la telefon, internet, sau nu știu cum funcționează mediul online pentru a putea cere ajutorul de care au nevoie, sau de care depinde chiar viața acestora. Acest aspect indică o restrângere a accesului la justiție, datorită căreia multe femeile din Romania sunt abuzate sau ajung chiar să-și piardă și viața.
Așa cum se arata în Constituția României, în art. 21[4], accesul liber la justiție nu poate fi îngrădit de nici o lege.
Un alt studiu statistic ne arata cifre îngrijorătoare în raport cu numărul cazurilor de violenta domestica în anul 2020. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [5]a publicat umratoarele date statistice:
– 212 victime au fost ucise în familie, 47 dintre acestea fiind căsătorite cu autorul crimei, iar alte 44 erau în concubinaj cu acesta;
– 559 de victime au fost agresate fizic sau li s-au aplicat alte tipuri de violențe;
Ca și instrumente juridice, se pare că ordinele de protecție nu au fost suficiente pentru stoparea abuzurilor în cadrul femeilor agresate în contextul pandemic actual.
Deasemenea, așa cum am arătat anterior, femeilor abuzate le este îngrădit dreptul la libera circulație , asta în cazul în care scapă din mana agresorului prin însăși obligativitatea adeverinței de circulație, care nu cuprinde ca și motiv de ieșire din casa siguranța vieții.
Un alt instrument a cărei eficieță urmează a fi studiată se reflectă în Legea nr. 129/2020 care a fost aprobată de Parlament prin care abuzatorii considerați periculoși de către autorități vor fi în permanență monitorizați prin intermendiul unei brățări electronice. Dar legea urmează a intra în vigoare abia în anul 2022.
Cu privire la eficiența acestui instrument de protecție a femeilor abuzate se pune problema în felul următor: cum ajung autoritățile să aibă cunoștință de periculozitatea abuzatorilor pentru a-i putea cataloga drept periculoși și astfel pentru a le putea aplica brățara de monitorizare electronică?
O altă întrebare se pune în zonele defavorizate în care accesul la informație și comunicare prin intermendiul telefonului sau internetului este restrâns sau deloc. În acele cazuri cum se poate aduce la cunoștință autorităților abuzurile la care sunt supuse femeile de însăși chiar partenerii de viață din propria gospodărie?
Un alt instrument de apărare în cazul violenței domestice este reprezentat de spațiile în adăposturi, care și acestea sunt în număr limitat pentru victimele violenței domestice.
Conform unui comunicat oferit de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați( ANES)[6], în Romania exista în prezent 254 de servicii destinate victimelor violenței domestice, dintre care 164 sunt destinate prevenirii și combaterii violențelor domestice iar 152 sunt destinate victimelor supuse actelor de violență domestică. Ineficacitatea acestui instrument de ajutor în cazul violenței domestice se pune în situația în care în Romania sunt mult mai multe cazuri de violență domestică decât pot acoperi serviciile destinate în acest scop. Ce se întâmplă cu restul victimelor care nu mai au acces la aceste servicii? Aceasta este încă o lacună la care statul român a omis să ofere un răspuns concret.
Deasemenea în contextul pandemic actual, deși locurile acestor adăposturi sunt scăzute în raport cu cazurile active de violență, acestea mai sunt afectate și de măsurile pentru prevneirea virusului, la fel situație la care autoritățile statului nu au un răspuns concret.
O altă problemă care se pune în cazul adăposturilor pentru victimele violenței domestice este aceea a igienei din cadrul acestora, aglomerația dar și calitatea îndoielnică a serviciului psiho-social. Acest aspect este afirmat de directorul executiv al Casei Filia.
Dreptul la demnitate al persoanei este unul dintre drepturile fundamentale ale omului garantat de însăși statul roman prin art. 72 alin. 1) din Noul Cod Civil actualizat[7] ” Orice persoană are dpretul la respectarea demnității sale”.
Un alt instrument pentru stoparea violenței domestice este informarea populației cu privire la drepturile omului și ce se poate face în cazuri de constrângere fizica, psihică sau chiar de violență domestică. De exemplu în 3 comune din județul Ialomița și 3 comune din județul Argeș, în momentul în care polițiștii locali și organele de administrație locale au fost întrebate daca au informat în vreun fel cetățenii cu privire la violența domestică, răspunsul a fost negativ. Cel mai grav aspect în aceasta situație este acela că atunci când au fost întrebați cei de la consiliul local de ce nu oferă astfel de servicii pentru ajutorul în cazul violenței domestice, răspunsul acestora a fost că nu este cazul.
Un alt caz practic îl regăsim în Sectorul 1 București unde la întrebarea daca au servicii pentru ajutorul victimelor violenței domestice, s-a răspuns în scris că nu au asfel de servicii iar ca argument a fost acela că nu exista violență în Sectorul 1 București.
Deci practic, nici nu se pun în discuție problemele cu care se confruntă cei care ajung victime în cadrul violenței domestice, da păi să se mai și acorde ajutor acestora. În acest caz, cum se poate rezolva o problemă dacă nu se admite nici macar etiologia acesteia?
Un alt instrument în ajutorul victimelor violenței domestice este înțelegerea acestora de către organe specializate precum psihologii și asistenții sociali. Dar problema care se pune este aceea că nu exista o specializare a magistraților pe aceste cazuri de violență domestică, rămânând totul doar în baza specialiștilor în psihologie și asistenților sociali. Acesta problemă a fost pusă în discuție de către Giulia Crișan pentru Europa Liberă.
O alta problemă cu care se confruntă victimele violenței domestice este aceea că nici societatea nu îi înțelege, aceștia fiind adesea blamați, pe motive de genul că de ce au stat atâta timp lângă un agresor și de ce nu s-au gândit la siguranța copiilor lor.
Pe fondul tuturor lacunelor din instrumentele de apărare ale victimelor violenței domestice,se aceentuează gravitatea acestora și datorita situației pandemice actuale, victimele fiind forțate sau se întorc de buna voie la agresorii lor din diferite motive( așa cum am prezentat mai sus), astfel fiind foarte greu să poate primi ajutor din partea instituțiilor specializate ale statului, în cazul în care reușesc să ia legătură cu acestea din urmă.
Practic s-a creat un cerc vicios între aceleași probleme care se repetă de-a lungul timpului:adăposturi insuficiente pentru victimele violenței domestic și insitutiile statului care le descurajează pe acestea din cauza calității serviciilor oferite și a lipsei informării, ce poate duce fie la consecințe grave, fie la moartea victimei.
Din punctul meu de vedere, consider că ar fi multe lucruri de revizuit în raport cu problemele cu care se confruntă majoritatea femeilor abuzate prin violența domestică, cu atât mai mult că ne aflam în situație de pandemie și totul pare să se îngreuneze în viața tuturor cetățenilor.
În primul rand, consider că informarea grupului țintă ar putea fi un prim item cu care ar putea începe autoritățile consiliilor locale, întrucât acolo unde nu sunt mijloace de informare și de comunicare, este nevoie cu desăvârșire de acest lucru. Ar trebui să fie un întreg proces de conștientizare atât din partea autorităților pentru a oferi ajutor, dar și din partea victimelor violenței domestice pentru a putea să beneficieze de ajutorul primit.
Un alt aspect care ar trebui luat în considerare pentru estomparea fenomenului de violență domestică ar fi acela de acces la informație, comunicare și aici mă refer la zonele defavorizate unde nu este acces la telefon, internet, în cazul în care de exemplu victima vrea să ceara ajutor și nu are la îndemăna nici un instrument de ajutor în acest caz, fiind poate și constrânsă de agresor.
Deasemenea consider că prin procesul de conștientizare al autorităților, acestea ar trebui să introducă ca și motiv de a ieși din casă pe perioada de pandemie și situațiile amenințătoare de viață, tocmai pentru ca victimele să nu mai fie constrânse să iasă din casa pentru a cere ajutor, sau mai grav, pentru a-și salva viața.
Un alt aspect de luat în considerare în raport cu violenta domestică este acela al înființării mai multor centre de ajutor pentru violența domestică , în special în zonele în care există un risc preponderent de a se produce.
Referitor Legea nr. 129/2020 ce urmează a intra în vigoare în 2022, referitoare la acele brățări electronice pentru agresori, consider că este o inițiativă foarte bună, dar trebuie luat în considerare modul de identificare a acestora, pentru că de pildă dacă victimei îi este frică să raporteze abuzul, atunci autoritățile nu au de unde să știe cine sunt agresorii pentru a le putea aplica acea brățară electronică.
Deasemenea consider că trebuie lucrat și la partea psihologică a victimelor violenței domestice, întrucât aceste se pot auto-blama sau pot fi blamate de societatea în care trăiesc, acesta putând fi un alt motiv pentru care nu cer ajutor.
În raport cu contextul pandemic actual, consider că siguranța persoanei este pe primul loc, atât din punct de vedere al sănătății cât și din punct de vedere fizic și social. Sunt de părere că ar trebui făcut un echilibru intre zădărnicirea răspândirii virusului,așa cum ne arata autoritățile, și situațiile în care este vitală respectarea drepturilor omului, tocmai pentru a se estompa inclusiv cazurile de violență domestică la care sunt supuse adesea femeile.
Ca și instrumente juridice, sunt plângerile la organele competente, dar de multe ori acestea nu ajung să se întâmple tocmai din cauza gravitații situației în care se află victima.
Victimele pot deasemenea să apeleze la diferite ONG pentru sprijinirea acestora, care pot mai departe să înainteze diferite petiții în vederea problemei cauzate de violența domestică în cazul femeilor.
Bibliografie selectivă
- https://romania.europalibera.org/a/drama-femei-abuz-domestic/31521522.html accesat în data de 14.11.2021;
- https://coronavirus.centrulfilia.ro/wp-content/uploads/2021/01/Raport_Online.ro-1.pdf accesat în data de 15.11.2021;
- https://casaioana.org/ aceesat în data de 15.11.2021;
- https://www.mpublic.ro/ accesat in data de 15.11.2021;
- https://anes.gov.ro/ accesat in data de 15.11.2021;
- 72, alin. 1) Noul Cod Civil;
- 21 din Constituția României.
[1] https://romania.europalibera.org/a/drama-femei-abuz-domestic/31521522.html accesat în data de 14.11.2021.
[2] https://coronavirus.centrulfilia.ro/wp-content/uploads/2021/01/Raport_Online.ro-1.pdf accesat în data de 15.11.2021.
[3] https://casaioana.org/ aceesat în data de 15.11.2021.
[4] Art. 21 Constitutia Romaniei.
[5] https://www.mpublic.ro/ accesat in data de 15.11.2021.
[6] https://anes.gov.ro/ accesat in data de 15.11.2021.
[7] Art. 72, alin. 1) Noul Cod Civil.
AUTOR: C.S.
FACULTATEA DE DREPT BRAȘOV