Drepturile fundamentale ale omului ne sunt mai cunoscute, însă, în ce privește libertățile publice și, mai ales, drepturile cetățenești într-un stat de drept, ei bine, aici încă avem de lucru.

Ca cetățeni, avem drepturi și obligații. Ele sunt reglementate de legi, foarte multe la număr, scrise în limbaj dificil pentru un necunoscător. Ca atare, legea ne pedepsește dacă nu ne respectăm obligațiile și ne dă dreptul de a ne apăra drepturile.

Noi, ca indivizi, nu ne permitem intotdeauna un avocat care să ne asigure suport în orice activitate pe care o avem în raporturile noastre cu instituțiile statului.

Un avocat știe mai multe decât noi, însă, nici el nu poate fi specialist în toate domeniile. Ar fi și foarte costisitor pentru noi.

Cum ne dăm seama că avem de-a face cu un abuz?

Nu ne vom referi aici strict la normele juridice, acest aspect urmând a fi dezbătut ulterior, de jurişti, ci, mai degrabă la a deține câteva instrumente de bază care să ne ajute atunci când riscăm să fim victimele unui abuz comis de o instituție a statului, în raport cu noi, cetățenii.

Abuzul este creat, de cele mai multe ori, de cel care are puterea într-o relație.

Instituția statului comite astfel de abuzuri, inclusiv prin angajații acestor instituții. Trebuie subliniat că abuzul nu este regulă, ci situația excepțională. Abuz este atunci când instituția statului nu își respectă obligațiile legale în raport cu cetățenii. Noi putem afla despre aceste obligații consultând regulamentele ori legile de funcționare, adică documente publice, nu pe cele de ordine interioară.

Abuzul este un comportament deviant, atipic de îndepărtarea sau abaterea indivizilor faţă de normele şi valorile sociale, sau de la normele legale care reglementează activitatea acestor instituții.

Ghid practic

FACIAS a realizat un mic  ghid sumar și primar pentru noi cetățenii. Înainte de a apela la un avocat specializat, putem deduce că avem de-a face cu un potențial abuz în raport cu o instituție a statului, dacă:

• ne este încălcat şi/sau îngrădit un drept de cetăţean român, drept este prevăzut într-un act normativ (lege, hotărâre, ordonanță, decizie etc.), iar acestea sunt documente publice, la care avem acces neîngrădit;
• situația abuzivă este creată de către o instituţie publică (centrală sau locală) a statului şi nu de o entitate privată (societate privată, angajatori din mediul privat etc.);

*Sunt instituţii publice ministerele, primăriile, prefecturile, consiliile locale, judeţene, unităţi spitaliceşti, universităţi de stat, şcoli, grădiniţe de stat, inspectorate teritoriale de muncă, inspectorate şcolare, servicii rutiere, Agenţia pt. Protecţia Consumatorului, oficii, gărzi financiare, case de asigurări, direcţii de sănătate publică, instanţe, parchete, vămi, entităţi din cadrul MAI etc…Poate fi vorba de un abuz la nivel de şcoală, universitate, comună, oraş, spital etc.

Nu avem de-a face cu un abuz comis de o instituție a statului  atunci când:

• ne lovim de lipsa fondurilor instituţiilor statului;
• instituția statului își îndeplinește atribuțiile în raport cu cetățenii, respectând legea.

Nu putem pretinde unei instituții sau angajatului ei altceva decât îi permite legea în relația cu noi, cetățenii, chiar dacă acest lucru nu este pe placul nostru.

Deși nu este pardonabil, considerăm necesar să menționăm că în instituțiile statului lucrează oameni ca și noi, iar uneori pot apărea greșeli, generate, posibil, și din necunoaștere, la nivelul acelor angajați.

Dacă am constat că suntem pe cale să devenim victima unui abuz, atunci este necesar să:

• știm dacă ni se încalcă sau nu un drept
• înaintăm o sesizare/petiție către conducerea respectivei instituții
• să solicităm informații
• să știm dacă există și alte instituții către care putem înainta o plângere
• să consultăm un avocat, daca este cazul
• să apelăm oricand la justiție

Informare activă

De unde vine această necunoaştere, din partea noastră, a cetățenilor? Răspunsul este destul de simplu: din lipsă de informare. În mod normal, noi, cetăţenii ar trebui ca, la majorat, să deținem, din școală, o serie de informaţii despre drepturile noastre, dobândite din şcoală.

De-a lungul activității noastre, în cadrul FACIAS, am constatat că atât persoane aflate la vârsta majoratului, cât şi persoane mai în vârstă nu deţin informaţiile necesare exercitării corespunzătoare a tuturor drepturilor prevazute de lege. Astfel ca, dacă nu ne cunoaștem drepturile, nici nu știm când să cerem respectarea lor.